Treceți la conținutul principal

Chocolate lava


    Nu-i mai zic în nici un fel altfel, asta e, o lavă de ciocolatăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă. Multă ciocolată, bună ciocolată, caloricioasă ciocolată, dar ridicătoare de moral, așa că ... cine mai stă să numere caloriile? De mâine la dietă, oricum :))
    Eu am preluat oarecum o rețetă găsită pe undeva, după ce am studiat îndelung problema și am ajuns la următoarele ingrediente finale. Vreo 230g de ciocolată (un amestec de cioco neagră și un sfert albă, că asta aveam pe aici), 115g unt - pe care le-am topit pe foc mic (puteți face la bain marie), apoi am adăugat pe rând, 1 linguriță extract de vanilie, un vârf de cuțit cu sare, 4 linguri de zahăr brut, 3 linguri de făină și pe rând, amestecând cu mare artă și precizie și dârzenie, 4 ouă. Repet, am amestecat pe rând ouăle, cu mare energie și destul de rapid, în teama de a nu-mi ieși o omletă, având în vedere faptul că era cald amestecul de cioco și unt. Am uns cu unt din belșug niște cești de cafea mai micuțe, vreo 2 boluri ramekin (din cele de souffle) și mai aveam și 2 forme de brioșe de silicon, le-am pudrat cu cacao și am pus compoziție până la jumătate, în unele am pus o bucățică de cioco albă, în unele dulceață de cireșe amare, apoi am completat cu compoziție. Am pus formele umplute într-o tavă, am dat tava la cuptorul preîncălzit și le-am lăsat vreo 10-15 minute. Pentru că nu am fost atentă, focul a fost prea mic la început, așa că l-am dat mai tare și am cam uitat să mă uit la ceas și pentru că formele nu au fost la fel de mari,așa că o să vedeți că la cele mai mari a ieșit miezul acela super zemos, la cele mici nu prea, dar oricum, au ieșit toate într-un mare fel. Data viitoare voi fi mai atentă și cu siguranță vor ieși și mai faine. Dar eu una sunt mulțumită și cu astea, o să le fac celor fără zeamă multă în mijloc un sos de fructe de pădure și am rezolvat problema. Oricum, eu le-aș mânca acum pe toate, dar nu vreau să intru în comă hiperglicemică, așa că mănânc numai una. Restul le donez dacă sunt doritori. :D
Poftă bună!

Așa, din avion o poză cu toate, abia scoase din cuptor














Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…