Kitchening

   Tura a doua de bucătăreală pentru potolirea piticilor a constat în aceste gustoase și parfumate scones (nu mă întrebați cum se zice în română, că habar n-am dacă există vreun echivalent). Am luat rețeta de aici și am mai transformat-o pe ici pe colo, în punctele esențiale :)) , că doar trebuia să mai mă bag și eu în seamă :P. Sunt și așa super bunicele, dimineața merg super bine cu o cană cu lapte sau cu o ceașcă cu cafea sau cu o cafea cu lapte :)) Eu scriu varianta mea modificată și în paranteză varianta originală, dacă vi se pare mai apetisantă. Să aveți de unde alege, nu de alta :D Ingrediente 250g făină de ovăz (făină albă) și încă puțină am mai folosit când am asamblat și frământat aluatul 100g zahăr brut (zahăr tos) 1/4 linguriță sare 3/4 linguriță bicarbonat de sodiu 1 linguriță praf de copt - eu am pus una cu vârf, pentru că am folosit făina de ovăz 113g unt rece tăiat în bucăți foarte mici 75g fulgi de ovăz (60g) 125g merișoare uscate (60g) 160ml lap

   M-am trezit cu colonia de pitici de pe creier super agitați, așa că a trebuit să le dau de treabă, să se mai potolească și așa m-am apucat cu noaptea-n cap de copt. Prima tranșă a fost cu muffins, de mic dejun, sărate, nu dulci, despre care o să vă povestesc aici. A doua tură a fost cu scones cu merișoare și ovăz, bune și ele, dar despre care o să vă spun în postul următor.    Pentru muffin-urile minunate am amestecat 2 căni (de 200ml) cu făină integrală de grâu cu un vârf de cuțit cu sare, piper cu lămâie (eu am un borcan cu râșniță, e de la Kotanyi) - cam jumătate de linguriță și după gustul meu ar mai fi mers - și o linguriță cu praf de copt. Separat am amestecat un ou cu 4 linguri ulei din sâmburi de struguri și 2 căni cu lapte. Am combinat cele două și am mai adăugat 3 cepe verzi tocate mărunt, 100g somon afumat tăiat bucățele și o mână de măsline negre fără sâmburi și ele bucățite. Am pus în tava de de brioșe/muffins/cupcakes cu hârtiuțele aferente (merge și fără hârt

   Am rămas restantă cu câteva dintre rețetele pe care le-am încercat cu ocazia sărbătorilor de Paște. Încerc să compensez pe parcurs, pentru că altă soluție nu am. Asta e o altă minunăție delicioasă a bucătăriei arăbești, de care m-am îndrăgostit iremediabil. E o cremă de iaurt scurs bine de zer și folosită fie ca atare, fie în combinații savuroase cu alte condimente sau conservată sub formă de bulete în ulei de măsline. Eu am ales varianta combinată cu usturoi și mentă. Am luat un iaurt gras, din cel de la Napolact de vacă, oaie și bivoliță, o cutie mare, el se face în general cu iaurt de capră, dar nu am găsit. Am pus iaurtul la scurs într-un tifon curat, pus în două, pe care l-am legat și spânzurat din lipsă de alte mijloace de ușa de la dulapul suspendat de la bucătărie, sub care am așezat un vas mai înalt și adânc, care să colecteze zerul lăsat de iaurt. Și l-am lăsat așa peste noapte să se scurgă, din când în când recunosc faptul că l-am mai scurs și manual, dar asta numai

        Pentru că nu mă pot abține :)) Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la hummus simt nevoia irezistibilă să încerc noi combinații, să văd dacă e chiar o nebunie a mea sau felul ăsta e bun no matter what :D Eu una declar solemn: e bun oricum, în orice combinație, la orice oră, părerea mea! Ieri mi-a venit din nou pofta de hummus (deși cu o zi înainte tocmai mâncasem o porție, cu falafel și labneh-cremă de iaurt, la un restaurant arăbesc), așa că am pus peste noapte la înmuiat o cană de năut, azi l-am fiert și am pus ingredientele de bază de aici și în plus jumătate de linguriță de chimion măcinat, apoi am adăugat roșii deshidratate, lăsate la hidratat tot peste noapte în apă călduță, două lingurițe cu pastă de ardei iute- toate au ajuns în blender, peste compoziția de bază și apoi am mai aruncat cu grație o mână de frunze de pătrunjel tocate mărunt. Nebunie totală! Mâine o să încerc o altă combinație, că mi-a mai rămas năut fiert, dar până atunci mă duc să mai mănânc ni

   Toată lumea a intrat acum în panica de după sărbători, căci, în mod mai mult sau mai puțin evident, nu prea am avut cum să mâncăm toate ouăle fierte și atunci a trebuit să facem ceva cu ele. Cel mai comod e să le faci salată, cu un sos bun, mai merg aruncate și într-o salată orientală. Eu m-am gândit să le combin într-un mic dejun cald, care a fost bunuț, bunuț, așa că vă spun și vouă ce am făcut. Recunosc, am mai folosit ceva ce a mai rămas de la masa de Paște, un sos cu ciuperci, o să vă spun și cum l-am făcut. Am curățat ciupercile trecându-le printr-un jet de apă rece și apoi le-am tăiat felii subțiri. Pentru sos am amestecat cu blenderul vertical 2 ouă de prepeliță, o linguriță cu muștar (eu am unul de Dijon, puteți folosi după preferință), zeama de la o lămâie, un vârf de cuțit cu sare și ulei de măsline cât a fost nevoie să iasă un sos de maioneză consistent (după estimările mele am pus cam spre trei sferturi de cană cu ulei). Am mai adăugat o lingură de iaurt, usturoi pisă

   Vă urez tuturor sărbători luminate, pline de dragoste, înțelegere, multe bucurii și liniște sufletească alături de cei dragi! Cu drag,            Mariana

   Au apărut cartofii noi. Și deși nu sunt tocmai ieftini, mi s-a făcut poftă, așa că a trebuit să iau. :)) Ziua din an în care mănânc și eu cartofi, care nu sunt, fie vorba între noi, pasiunea mea. Însă în felul acesta gătiți, n-au cum să nu placă. Sunt prea buni :D    Am spălat bine cartofii (am avut din cei mici), nu i-am decojit, i-am mai tăiat în 2 pe cei mai mari și i-am pus la fiert în apă cu sare și i-am lăsat pe foc cam un sfert de oră, până au fost cam pe trei sferturi fierți. Apoi i-am scurs bine bine. Într-o tavă am pus o lingură de unt și niște ulei de măsline și am băgat tava în cuptor să se încingă uleiurile, apoi am pus cartofii și i-am amestecat cu uleiul și untul din tavă, am mai presărat ceva sare și piper și am dat tava la cuptorul încins pe la 200 de grade C până au prins cartofii o crustă aurie. Din când în când am avut grijă să-i mai întorc în tava, astfel încât să se rumenească pe toate părțile. Când au fost gata i-am scos într-un vas și i-am amestecat cu 2 mâi

   Mi-am luat formă de silicon pentru madlene, acele prăjiturele moi și pufoase care merg excelent la o cafea sau pur și simplu le poți savura în orice moment ai chef de ceva bun. Se fac repede, se mănâncă și mai repede :)) Eu am preluat rețeta de aici , însă pentru că tot vă spuneam de pasiunea mea pentru combinația portocală-ciocolată, am înlocuit în rețeta originală coaja de lămâie cu coajă de portocală și, după cum vă indică și titlul postului, am mai îmbălsămat minunățiile astea și cu o glazură de ciocolată topită. Am și mâncat, am și dat. Și s-au mâncat. Toate. :P    Ingrediente 40g unt 100g făină 1/2 linguriță praf de copt 100g zahăr brut coaja rasă de la o portocală 1 lingură extract de vanilie 1 ou 30 ml lapte    Pentru glazură: 75g ciocolată neagră (74% cacao) topită cu o lingură de unt    Am amestecat făina cu praful de copt și zahărul, apoi am adăugat amestecul din coaja rasă de portocală, ou, vanilie și lapte. Am topit și untul și l-am adăugat c

   Am făcut checul ăsta acum vreo lună, o altă variantă săptămâna trecută (din păcate la checul făcut săptămâna trecută n-am făcut poze, că l-am luat pe sus de acasă când nici nu se răcise să-l duc la degustat și n-am avut când să mai pozez ce-a ieșit :(( ) și am găsit ceva poze de la prima variantă, așa că mi-am zis că n-ar strica să mă laud cu ce a ieșit :D.     Ingrediente 175g unt moale (ținut la temperatura camerei) 175g zahăr brut 3 ouă bătute 175g făină 3 linguri semințe de mac coaja rasă de la o portocală 1 lingură extract de vanilie lapte (rețeta cerea o singură lingură, dar eu am mai adăugat vreo 2, 3 linguri, cât să iasă un aluat mai moale)    Pentru sirop:  100g zahăr brut sucul de la o portocală 1 baton de scorțișoară 100ml apă    Am frecat untul cu zahărul până a ieșit o cremă pufoasă, apoi am adăugat în 4-5 tranșe ouăle bătute, până s-au amestecat bine. Am adăugat extractul de vanilie, coaja rasă de portocală, făina, semințee de mac și laptele. Am pus compo

   Așa mi s-a făcut poftă de niște ficăței și tot am fost în piață și am devastat sectorul furajer :D, așa că m-am gândit eu la o salată cu ficăței și mi s-a părut o alegere bună pentru un prânz ușor și rapid. Ficățeii i-am spălat bine și i-am curățat, apoi i-am scurs de apă și i-am tamponat cu niște șervete de hârtie. Între timp am pus o tigaie pe foc cu puțin ulei aromat cu usturoi și o lingură de unt, am pus ficățeii și i-am rumenit, apoi i-am inecat cu un pahar cu vin alb sec și am mai pus și câțiva căței de usturoi tocați. Am pus capacul peste tigaie și am lăsat ficățeii să mediteze la nemurirea sufletului vreun sfert de oră și întorcându-i între timp de câteva ori și urmărind cu ochi vigilent să nu scadă prea mult nivelul lichidului din tigaie, să mi se ardă împricinații (în timpul acestui proces, am mai adăugat puțintel vin, nu s-a întamplat nimic, oricum nu am lăsat ficățeii să ia cheile de la mașină să fugă în lume :P). I-am scos din tigaie și i-am pus la căldurică, cât timp

   Ce faci când mai dai greș cu o rețetă? :)) Daaaa, nu vă mirați, doar v-am zis la chocolate lava ce mi s-a întâmplat, nu? Nu că nu ar fi fost bune și așa prăjiturelele fără lavă la mijloc, daaaaar .... M-am mai gândit și am zis că merge să încerc și altceva, să văd cum iese. Și a ieșit. Ta naaaaaaa! Un sos de zmeură (ultima punguță de la congelator) din zmeură pusă pe foc cu 2 linguri de zahăr vanilat și un strop de extract de vanilie, scăzut puțin și apoi cu o țâră de mentă de decor. Pam, pam! Bună, bună combinația de zmeură cu cioco. :P