Treceți la conținutul principal

Spirale cu za'atar



     Da, știu, v-am căpiat cu a maia! :P :)) Dar sinceră să fiu îmi e așa la îndemână, încât nu mă pot abține să nu fac ceva bun când am chef ... și nevoie. Pâinea mi s-a terminat, timp să fac una așa, ca la carte, nu aveam, restul de maia de după hrănire lâncezea pe un raft în frigider, luasem o pungă mare de za'atar, după cum vă spuneam la salata precedentă, așa că nu am stat pe gânduri și am pornit la drum. Înspre bucătărie adică. Am luat următoarele:

     Ingrediente

  • 1 cană maia nehrănită
  • 2/3 cană apă călduță
  • 1 cană făină standard
  • 1 cană făină integrală
  • 4 linguri ulei de măsline
  • 1 și 1/4 linguriță sare
  • 1/3 cană za'atar
  • 1/4 pachet unt

     Maiaua am amestecat-o bine cu apa, apoi am adăugat făina și le-am amestecat cu o lingură din inox. Am acoperit vasul și am lăsat amestecul vreo 40 de minute. Apoi am adăugat sarea și am început frământarea, adăugând uleiul de măsline puțin câte puțin, frământând de fiecare dată până la încorporarea completă. Toată operațiunea a durat în jur de un sfert de oră, 20 de minute. Am acoperit din nou vasul și l-am lăsat în debara (poate fi orice loc ferit de curenți de aer) pentru aproximativ 2 ore, până s-a dublat ca volum. L-am presat să iasă bulele de aer, apoi l-am pus pe blatul pe care am picurat puțin ulei de măsline și l-am întins într-un dreptunghi (din motive de spațiu, am împărțit aluatul în două, pentru că nu aveam suficient loc, dar puteți întinde tot aluatul, dacă spațiul vă permite). Am topit untul și l-am lăsat să se răcorească puțin, am uns foaia cu untul topit cu ajutorul unei pensule și am presărat  za'atar-ul (pentru jumătate din aluat, jumătate din cantitatea de  za'atar). Am rulat și am tăiat bucăți egale (la mine aproximativ egale, că asta e :)) ) - operaținea asta e bine să o faceți cu un cuțit foarte bine ascuțit, să crească frumos  rulourile. Am uns o formă rotundă cu puțin unt, am pus rulourile, am acoperit forma cu folie alimentară și am mai lăsat rulourile să crească aproximativ o oră. Le-am uns cu unt topit și am dat apoi forma la cuptorul preîncălzit la 190-200 grade C pentru jumătate de oră. 
     Ce arome ieșeau din bucătăria mea pe la 11 noaptea nu vă pot povesti. Iar gustul pufoșeniilor ăstora a fost de neimaginat. Data viitoare (sau dățile viitoare) vreau să încerc și variantele cu umplutură de măsline și usturoi, boia iute sau brânză, poate și un pesto? Da, idei sunt, material didactic am, vă mai povestesc ce-a ieșit când voi face. Până atunci vă pup și ...

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…