Mereu m-am întrebat în sinea mea, cum niște ronțănele aparent nevinovate pot crea așa o dependență. „Hai că iau unul așa, de gustare, să nu înceapă stomacul să se nevrozeze până la masa principală.” „Să luăm niște sărățele cu bere pentru meci.” „Mergem la iarbă verde/drumeție/plimbare aiurea, hai să luăm ceva de ronțăit.” Eh? Sună cunoscut? Recunosc, toate „crănțănelele”, fie ele sărățele, chipsuri, semințe, nuci, dau dependență, odată ce ai apucat „să guști” din ele. Eu am renunțat la toate astea de multă vreme, dar recunosc faptul că din când în când mi se mai face poftă de ceva de crănțănit, însă în afară de diverse tipuri de nuci crude, altceva la îndemână nu am în casă și nici nu cumpăr, pentru că cele de la magazin nu îmi mai fac cu ochiul după ce citesc lista cu ingrediente. Așa că am căutat un substitut mai sănătos, făcut în casă, cu ce aveam la îndemână. Ieri s-a întâmplat să dau peste niște făină de hrișcă, ce stătea ...
... bucătăreala mea cea de toate zilele