Kitchening

     Nu m-am gândit la ceva anume când am făcut rețeta asta, vroiam doar să fie ceva cu maia, să fie și dulce, de Moș Nicolae mi-a mai venit apoi în gând. Căci nu îl putem aștepta pe Moșu' fără ceva bun, nu? Și așa au ieșit cornurile de față, rumene și grăsunici, umplute cu lucruri diverse, ce sper să vă încânte. Ingrediente Aluat 230g maia albă, hidratare 50% 250g lapte de cocos (eu am avut o cremă de cocos pe care am diluat-o cu apă) 350g făină (250g făină albă, 100g făină de secară) 1 linguriță sare 2 linguri miere 1/4 cană unt de cocos topit Umplutura - rahat tăiat felii și magiun de prune cu miez de nucă.      Am amestecat maiaua cu laptele de cocos și făina și le-am lăsat cam o oră într-un vas acoperit. Am presărat apoi sarea, am adăugat miere, frământând aluatul în vas  . Apoi am început să adaug cu lingura untul de cocos, împachetând în continuare aluatul circular în vas. La un moment dat, cam când înglobasem mai bine de jumătate din unt,

     A venit decembrie, în sfârșit. Dacă n-ar fi atât de urâtă vremea asta și atât de frig, aș declara decembie una dintre lunile mele favorite, dar, neluând în seamă inconvenientele mai sus menționate, decembrie este una dintre lunile mele sufletește dătătoare de căldură :). Nu e luna în sine, ci sentimentele frumoase aduse, căci eu asociez luna asta cu binecuvântarea adusă nouă odată cu venirea Mântuitorului, cu bunătatea, generozitatea și armonia ce ar trebui să ne călăuzească mereu. Îmi place luna asta pentru că îmi aduce mereu aminte de familie și de bucuria cu care ne pregăteam, de cadourile făcute cu drag și de iubirea pe care o simțeam mereu din partea celor dragi. Încerc mereu să readuc atmosfera asta și în casa mea, chiar dacă nu mai suntem cu toții laolaltă, și să le arăt celor dragi dragostea și prețuirea pe care o am față de ei. De cele mai multe ori o fac prin cadouri dulci, căci la asta mă pricep cel mai bine, spun eu :)). Până acum n-am primit plângeri, așa că o

     A cam venit frigul și mie, una, îmi e din ce în ce mai greu să mă mobilizez să fac ceva constructiv. Aș sta ca pisoncii mei la căldură toată ziua să dorm, sinceră să fiu, dar cum asta nu prea se poate, trebuie să găsesc mereu câte ceva să mă mai pună în mișcare și să mă activeze. Și la sfârșitul zilei, mă retrag strategic lângă pisoncii din dotare și mă răsfăț cu un dulce bun și reconfortant. Zilele trecute am ales ceva ușor și extrem de simplu de făcut, ce pe mine mă duce cu gândul la copilărie, când mama ne făcea orez cu lapte și îl aroma cu diverse dulcețuri sau scorțișoară. Eu am ales o variantă cu lapte de cocos, care aduce și el puțină aromă, iar pentru aerul de iarnă am ales portocalele, atât confiate, cât și cele proaspete, cu coaja lor parfumată cu tot și tot de parfum am mai pus și puțină apă de flori de portocal, că se încadra în tema aleasă.  Ingrediente 175g orez cu bob rotund (eu am folosit Panzani, Orez pentru desert) 400ml apă o cutie lapte de co

     Nimic nu e mai bun decât un mic dejun consistent, care să ne încarce bateriile pentru toată dimineața si o ceașcă de cafea aromată, în opinia mea. Așa că astăzi, după ce am avut grijă să hrănesc toate animăluțele din casă, m-am apucat să-mi fac și mie micul dejun, căci așa stă treaba mai nou la mine. Nu mi-a luat nici foarte mult timp, așa că o să-l includ în meniul de dimineață cât de des voi putea. Și când nu mai e sezonul smochinelor, o să trec și la alte fructe, căci se pot potrivi foarte bine și merele, afinele (mai la iarnă de la congelator), bananele sau ce oi avea la îndemână. Ingrediente 4 linguri fulgi de ovăz 200-250ml lapte clocotit  1 lingură sirop de arțar (sau miere, agave) 1 lingură semințe de chia 2 linguri mascarpone (sau ricotta) 1 linguriță sirop de arțar 1/2 linguriță cardamon măcinat 2 smochine proaspete, tăiate în felii      Am amestecat fulgii de ovăz cu laptele clocotit, siropul de arțar și semințele de chia și le-am lăsat 10-15 min

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

     E un fel consistent și spornic, pe care îl puteți face în cantitate mai mare și apoi păstra în congelator, poate fi servit cu garnituri divese (piure de cartofi, conopidă, paste, orez) sau fără. Eu mai aveam ceva piept de curcan și cum nu mănânc de obicei carne tocată, mai vine și ziua din an în care mi se face poftă. Pentru cei ce nu apreciază carnea de pasăre în mod special, puteți folosi un amestec de carne de vită și porc. Despre chiftele prăjite în ulei nici nu vorbesc, căci nu intră în meniu, așa că varianta asta, cu sos de roșii parfumat cu cimbru,  mie mi-a surâs.    Ingrediente    Chifteluțe 350g piept de curcan tocat 1/2 cană pătrunjel tocat 1 ceapă medie 3 căței de usturoi 1/2 cană pesmet 1 ou 1/2 linguriță sare 1/4 linguriță piper negru măcinat 1/4 linguriță piper cayenne 1/2 linguriță chimion măcinat      Tot ce era de tocat, eu am tocat la robot, apoi , le-am condimentat, am amestecat toate ingredientele și am lăsat compoziția jumătate

     De toamnă, mâncare de alinare cu gândul la zilele însorite, cu arome pătrunzătoare și reconfortante. De data asta n-am nici o poveste, am făcut crumble-ul pentru că simțeam nevoia de ceva bun, înălțător de spirit, dulce și aromat. Și cu înghețată, pe care n-am făcut-o, ci am luat-o și chiar o recomand, e o înghețată de vanilie bio, marca proprie de la MegaImage. Mie mi-a mers la suflet și parcă mă simt o idee mai zâmbitoare. :) Ingrediente (4 porții) 1 pară medie 4 nectarine medii 4 prune mari 1 lingură miere 1 bucată de 3cm ghimbir tăiat foarte fin 1 linguriță cardamon măcinat 1 cană fulgi de ovăz 1/2 cană migdale crude tocate mediu 1/3 cană zahăr brut vanilat 1 linguriță scorțișoară măcinată 1/2 cană unt tăiat în bucăți mai mici       Fructele le-am spălat, uscat și curățat de sâmburi, apoi le-am tăiat în feliuțe egale. Le-am pus într-un castronel și le-am amestecat cu  mierea, ghimbirul și cardamonul, apoi am pus cantități egale în 4 forme. Restu

      Cred că vin vremuri friguroase, căci al meu organism s-a încăpățânat să-mi ceară o cantitate neobișnuită de carbohidrați în ultimele zile. Și m-am gândit să-i fac pe plac, deși ar fi trebuit să mă gândesc la faptul că ceea ce aveam să produc nu ar fi putut fi consumat în cantități mici, pentru că pur și simplu așa ceva nu este posibil. Am scos maiaua din dotare și am pregătit-o pentru 2 feluri: uscățelele de față și încă ceva despre care o să vă povestesc în episodul viitor. Uscățelele la care m-am gândit le-am făcut din același aluat, dar în 2 variante, pentru diversitate, dar ambele feluri dătătoare de dependență, după cum vă spuneam, ca orice fel de crănțănea, fie că vorbim de covrigei, sărățele sau popcorn și altele asemenea.      Pentru că vremea a fost destul de călduroasă, am hotărât cu o seară înainte să transform maiaua mea 100% hidratare într-una de 50% hidratare. Țin să spun că am folosit din resturile de maia (un amestec de maia albă și de secară) pe care

     M-am tot chinuit de o săptămână să postez rețeta asta, dar n-a fost chip, pentru că am fost într-o mișculație continuă. Și tot nu sunt 100% funcțională, recuperarea mea de după operație îmi ia ceva timp, după cum observ, dar sper să ajung și în momentul în care să nu mă mai doară nimic și să pot să mă mișc în voie. Asta nu înseamnă că în bucătărie nu mă mișc cu talent, doar că mai în reluare, că nu pot sta mult în picioare. De aceea și încetineala cu care postez rețetele. Nici nu fac foarte multe lucruri noi și îmi ia ceva timp să compilez rețetele cele noi, să editez fotografiile și să scriu postările, așa că, rogu-vă, nu fiți supărați pe mine, aveți puțintică răbdare să-mi revin :).      Cum la rețeta postată anterior v-am povestit că am mai făcut ceva din gălbiorii luați, acum vă povestesc și ce am făcut. Eram în momentul respectiv sub vraja și poftele iscate de Bisto Margot  cu minunatele trufe, așa că am zis să dau parfum unei mese de prânz și să văd cum poate

     Omul când are idei puține, dar fixe, o ține pe-a lui. Așa și eu cu ciupercile. Ce pot spune, sunt câteva lucruri de care nu mă pot despărți, culinar vorbind. Despre brânză cred că v-am povestit deja, parcă și despre ciuperci, dar nu bag mâna-n foc, așa că poate mă repet. Îmi plac ciupercile, mai ales cele de pădure și „nestematele”, neasemuitele trufe. Cam greu găsesc, dar și atunci când pun mâna pe ele, le devorez în chip și fel, încerc să le gătesc și să le combin altfel de fiecare dată, nu că m-aș plictisi de un fel, dar nu mă pot abține :P. Așa că atunci când am găsit gălbiorii ăștia, n-am stat prea mult pe gânduri și i-am pus repede în coș, gândindu-mă pe drum cam ce minunății să fac cu ei. Prima rețetă la care m-am oprit și pe care v-o prezint azi e cea de pâinică umplută. Am văzut multe rețete de felul acesta, cu umpluturi care mai de care mai interesante, dar cum eu aveam în program ciupercuțele mele și ceva feluri de brânză prin frigider din care să aleg, m-am o

     Am hotărât să iau un cocoșel/cocoș pitic/coquelet când m-a dus cu cea mai bună prietenă a mea la o scurtă sesiune de cumpărături la un MegaImage mai mare, special pentru achiziționarea păsării menționate, căci ea vroia să facă musai rețeta lui Adi Hădean. Am găsit la raionul de carne congelată, sunt de la Edenia și au în medie cam 500g. Nu aveam musai nevoie, căci mai aveam de mâncare, dar am zis că nu strică să-l am la îndemână, în caz de necesitate. Și cum nici nu mai mâncasem sau gătisem așa ceva, chiar eram curioasă să văd cum e. Și acum a venit momentul, așa că, după o serioasă documentare, am hotărât să fac o combinație alpină  exotică, cu speranța că măcar voi avea ceva comestibil la prânz și sărmana pasăre nu va fi fost sacrificată în zadar. Am combinat arome exotice ce mie îmi plac nespus și nu am putut decât să aștept rezultatul final. Eu una nu am fost dezamăgită, am rămas plăcut impresionată de frăgezimea și gustul cărnii (v-am spus că e prima dată când mănân

     Sunt unele zile în care n-am nici chef și nici putere să mă gâdesc la ceva creator, în nici un domeniu, așa că ceva energizant ar merge de minune să mai pun în mișcare, măcar puțin și pentru o scurtă perioadă de timp, neuronul meu obosit. După furtuna care m-a trezit în creierii dimineții, cu greu m-am tot învârtit în pat până să adorm la loc și, bineînțeles, m-am trezit târziu, înțepenită din toate încheieturile, cu gânduri nu foarte luminoase la adresa vremii ăsteia schimbătoare care mă chinuie de câteva zile. Așa că abia, abia am fost în stare să pun de cafea și în timpul ăsta încercam să-mi dau seama unde sunt și încotro vreau s-o apuc. Până m-am mai dumirit ce se întâmplă, i-am dat lui Țiți să mănânce și m-am tot învârtit prin bucătărie cu gândul să-mi fac ceva de mâncare, să dau un avânt muncitoresc organismului meu amorțit. Și cum ieri am balotat diverse, azi eram ca o balenă eșuată la mal, așa că mi-a venit mie ideea salvatoare a unui mic dejun lichid :D. Am făcut un

     Când mi-e poftă de ceva bun și rapid, la muffinși mă gândesc cu precădere. Pentru că sunt super rapid de făcut, am tot timpul ingredientele la îndemână și pot să adaug orice vreau, de la fructe proaspete la bucăți de ciocolată, fructe uscate, semințe. Se păstrează bine și sunt si comod de luat la pachet sau la drum, așa cum am făcut eu cu savuroșii muffinși cu zmeură, ce au străbătut cu mine cărările patriei, de la București hăt departe la Lacul Roșu, unde am petrecut câteva zile de poveste.     Ingrediente 2 ouă 1/3 cană ulei floarea soarelui 1/3 cană miere 2 linguri zahăr brun pudră 1 lingură lichior de portocale 1 lingură extract de vanilie 7 linguri iaurt Olympus grecesc 2% grăsime 1 cană făină 3 linguri fulgi cocos neîndulciți 1 linguriță praf de copt + 1 linguriță bicarbonat de sodiu dizolvate în zeamă de lămâie 1 cană zmeură curățată, spălată și scursă bine      Am amestecat separat ingredientele umede (ouă, ulei, miere, zahăr, lichior, extract d

     Ce faci când ai la îndemână o grămadă de bunătăți de la Tomatina ? Faci ceva bun, evident! Asta am făcut și eu din vinetele, dovleceii, mangoldul și roșiile delicioase pe care le aveam în dotare. Am profitat de vremea mai „răcoroasă” de la un moment dat și am aprins focul în cuptor. Nu durează mult, partea cea mai frumoasă a lucrurilor, și avem pe masă o garnitură delicioasă sau o masă de sine stătătoare, depinde de fiecare, cam cât de carnivor se știe :P.    Ingrediente 2 vinete medii tăiate cuburi mari 2 dovlecei mai mari tăiați cuburi mari 5-6 roșii tăiate felii groase cățeii de la 1 căpățână de usturoi, lăsați cu coajă tijele de la o legătură de mangold, tocate în bucăți mari      După ce am spălat, uscat și am tăiat toate ingredientele, le-am pus într-o tavă mai mare cu pereții înalți și am turnat peste ele sosul următor.    Sos harissa 1/3 cană ulei de măsline 1 lingură sare de mare 2 linguri harissa  1/2  linguriță piper negru măcinat 1 lin

     Nu numai că arată demențial, însă înghețata asta e un deliciu și nu greu, ci fenomenal de greu mi-a fost să n-o termin pe toată. Nu de alta, dar a fost ziua surorii mele (La multi ani! sorela mea!) și m-am gândit că pe lângă tortulețul pe care i l-am făcut cu dedicație specială, înghețata asta ar merge perfect ca desert, luând în considerare temperatura ridicată de afară. Am făcut așadar o cantitate suficientă să-i duc și ei și să-mi rămână și mie, căci înghețata e slăbiciunea mea, fie vară, fie iarnă, e comfort food-ul meu, iar varianta asta m-a alinat într-un mare fel.      Dacă luăm în considerare faptul că se face super repede și nu e musai să avem la îndemână mașină de făcut înghețată (nu, încă nu mi-am luat, că nu am putut merge la bântuit prin magazine din motive mai mult decât obiective), eu sun să dați fuga să vă aprovizionați cu cele trebuincioase și să purcedeți la drum ... adică la bucătărie, să vă apucați de treabă. :P Vă avertizez de pe acum că odată înc