Kitchening

    Laaaaaa mulți aaaani!!!!!!!!!!!!!!!!! A fost ziua Kittylinei mele dragi, a făcut 3 anișori și nu pot să vă spun cât de recunoscătoare sunt pentru că muțulina asta e în viața mea cam de tot atâta timp :). Și bineînțeles, trebuia marcat momentul într-un fel - nepisicesc, de altfel - așa că am hotărât că e momentul pentru un cheesecake cu unul dintre ingredientele preferate de sărbătorită - untul de arahide. Dar pentru că m-am gândit că o să gust și eu, l-am făcut mai „ușurel”, așa :P.     Pentru blat am fărâmițat 12 biscuiți (Gullon fără zahăr) și i-am amestecat cu 1 lingură de cacao și 3 linguri ulei de cocos, apoi am pus amestecul în forma de tort cu fund detașabil unsă în prealabil cu  puțin ulei de cocos și l-am aranjat pe fundul formei și puțin pe pereți  și am dat-o la rece până am făcut crema.     Pentru cremă am amestecat o cutie cu cremă de brânză (Exquisa 0,2% grăsime) cu 1 ou, 1 linguriță ectract de stevie (îndulcitor)/pentru cine n-are treabă cu dulcele pu

        Rapidă, nutritivă, dulce, înmiresmată combinație de după amiază. Quinoa am preparat-o după procedeul descris aici . Am luat 2 smochine proaspete, le-am tăiat în felii cam de aceeași mărime și le-am pus într-o crăticioară cu 2 linguri cu miere, 2 cuișoare, 2 păstăi de cardamon și o bucată de anason stelat și le-am pus pe foc foarte mic până s-au amestecat toate bine și mierea s-a înfierbântat destul cât să se lichefieze, dar atenție, miere nu se fierbe (își pierde proprietățile nutritive și devine toxică). Și am mai lăsat amestecul acoperit 5-10 minute, să se amestece bine bine toate aromele. Am strecurat din sos și i-am adăugat o lingură cu apă de flori de portocal și l-am amestecat cu quinoa fiartă. Am pus amestecul în 4 forme, iar deasupra am așezat feliile de smochine și restul de sos. Atât! Poftă bună!

    Am intrat  la „dietă”, în urma unei crize existențiale care m-a apucat, văzând că abia mai intru în unele dintre hainele de toamnă-iarnă. Așa că se impuneau măsuri drastice, dar toate ca toate, mai trebuie să mă bucur și eu de niște mici plăceri :P. Ceea ce mă provoacă mereu e nevoia de „ceva bun” și cum încă nu s-au inventat dulciurile 0 calorii, trebuie să mă rezum la cantități mici de dulciuri făcute în casă. Și iar nu e o problemă, căci mie îmi place să experimentez. Și așa am compilat fursecurile astea despre care nu pot spune decât că sunt minunate, fragede și super, super sățioase.     Ingrediente 200g făină de orez 100g unt cu conținut scăzut de grăsime (60%) 2 ouă de prepeliță 1 lingură esență de vanilie 1/2 linguriță extract de stevie îndulcitor 2 linguri apă rece     Am amestecat toate ingredientele și am făcut un aluat pe care l-am modelat în formă de disc și l-am pus la rece jumătate de oră. Am întins aluatul într-o foaie de 4mm și am tăiat fursecurile cu d

    Căci și după astea mi-a lăsat gura apă de numa! Și apoi se știe, la mine orice cu brânză = biiiiig love!!! Nu mă întrebați de ce, de d-aia! Tot inspirată de o rețetă din cartea lui R. A. Roman, însă am văzut o variantă asemănătoare și la Adrian Hădean , și după ce am salivat intens la citirea rețetei și am mai dat o tură de apă pe tastatură văzând pozele din postul cetățeanului anterior menționat, m-am apucat și de minunatele plăcinte. În două variante. Una cu brânză de burduf, simplă, una cu urdă de oaie și mărar din abundență, amestecate cu o pișcătură de sare.     Aluatul l-am făcut după rețeta lui R. A. Roman, mai bogată în ingrediente. Am făcut aluatul din jumătate de kilogram de făină integrală de grâu (+ încă un pic la frământat și la întins aluatul pe planșetă), 1 cană și 3/4 lapte călduț, 2 ouă bătute, 2 linguri unt topit și răcorit, jumătate cub drojdie proaspătă (cam 25g), o linguriță cu sare. Sarea amestecată cu făina am pus-o într-un vas adânc, la mijloc am făcu

    Sub denumirea asta am luat eu rețeta din minunata carte a lui Radu Anton Roman, carte de care mă declar iremediabil îndrăgostită. După cum mai spuneam, cu diverse prilejuri, iubesc bucătăria românească, cea veche, demult uitată, dar care ne mai este adusă aminte prin intermediul unor cărți de bucate ca aceasta. Și cum mă pregăteam pentru rețetele de pe Gustos.ro, am spus să mai răsfoiesc și minunata carte amintită. Și după ce am salivat abundent peste diverse rețete, mi-am luat angajamentul să le și fac la un moment dat. A fost atunci un moment dat, acum a fost altul. Și cum după amiază se anunța alai mare și de seamă pe la casele mele (trei sferturi din familia pe care o am în dotare), nu puteam să șed eu așa, să-i întâmpin cu apă plată și brânză de vaci sau conopidă și brocoli fierte - printre chestiile comestibile de la mine din frigider, așa că mi-am suflecat mânecile - metaforic, căci aveam mâneci scurte, mi-am încins la brâu șorțul și am purces la drum. N-am plecat nicăi

    Și uite așa, îmi mai vine câteodată dorul de mâncăruri din copilărie. Și buni mai erau colțunașii cu brânză dulce, înecați în unt și mâncați cât erau calzi, de nu puteam să mă opresc decât când nu mai era nici unul la orizont :)). Și pentru că îmi era poftă rău de tot, am făcut. Buni, buni, cu o cană cu lapte bătut lângă și pentru că i-am făcut de dulce, pe lângă unt am mai pus și ... Dar să o iau cu începutul, zic eu.     Am făcut un aluat moale din 2 ouă, o cană cu făină integrală și un praf de sare. Am întins o foaie subțirică, cât de cât dreptunghiulară și am lăsat-o să se zvânte cam un sfert de ceas. Între timp, am amestecat niște brânză dulce de vaci cu un ou, o lingură cu zahăr brut și coaja rasă de la o lămâie, așa, de aromă. Am mai pus și o oală cu apă și sare pe foc, să clocotească. Am tăiat foaia de aluat în pătrate, în fiecare pătrat am pus câte o linguriță cu umplutură și am îndoit aluatul, lipindu-l cu degetele (operațiunea asta se poate face și cu o furculiță), astf

    Episodul doi din rețetele tradițional românești.     Eu îi spun sora mai fandosită a ciorbei de burtă, pentru că în loc de burtă are carne de pasăre. E pentru persoane așa, mai sclifosite, ca mine, căci deși mie îmi place tare mult zeama de la ciorba de burtă, nu mă omor după burtă și gătitul ei îmi face părul măciucă în vârful capului. Nu mă întrebați, piticii de la mansardă intră în acțiune :)). Ingredientele nu diferă de cele folosite la ciorba de burtă, are și usturoi și oțet și smântână, după gust, cum zice la rețetă. Rețeta asta e de la a mea soră, căreia îi mulțumesc pe această cale de generozitate :P. Și să știe că tare bună mi-a ieșit.  Ingrediente          1 piept de pui mare 3 morcovi mai mărișori (sau 6 mai mici, cum am avut eu)              2 bucăți rădăcină de pătrunjel 2 bucăți rădăcină de păstârnac           1 țelină medie 1 ceapă            1 căpățână de usturoi pisat   sare               oțet   piper măcinat               smântână   pătrunjel   pent

    La invitația Stelei Cristea de la Gustos.ro, cu care am colaborat la acțiunea SOS Satele Copiilor, o să particip la secțiunea dedicată blogger-ilor pentru tematica lunii septembrie și anume bucătăria românească. Și m-am sucit și m-am foit și am studiat eu problema și am ales câteva feluri care mie îmi plac în mod deosebit și unele dintre ele îmi amintesc cu mare drag de copilărie. Și dacă e mâncare românească, e mămăligă ... pentru mine, una! :))          E o denumire faină pentru un fel de mâncare, nu? Și bună, bună, mai ales pentru iubitorii de produse tradițional românești. Ce e, de fapt? O mămăligă stratificată și gratinată, un fel mai mult decât sățios, de gust nu mă leg, gusturile nu se comentează, dar eu aș mânca în fiecare zi, dacă nu m-aș gândi și la siluetă sau dacă aș presta activități ce necesită un aport proteic și caloric mai mare. Dar cum nu prestez munci fizice istovitoare și silueta trebuie să o monitorirez că, deh, nici măcar 30 de primăveri nu mai am, mănânc așa