Treceți la conținutul principal

Lapte de migdale cu miere și vanilie



     Nu știu de ce mi-a luat atâta vreme să scriu rețeta asta, care este de o simplitate uimitoare și de o bunătate ce nu o pot descrie. Și o să îmi dați dreptate imediat ce veți vedea cele de mai jos. De ce „lapte” de migdale - poate fi numit așa datorită asemănării de culoare, căci după cum vă dați cu ușurință seama, nu are nimic de-a face cu laptele de văcuță/căpriță? Ei , mai sunt oameni în lumea asta mare care nu pot, din motive medicale, să bea lapte, de aceea trebuie să apeleze la substitute. Iar băuturile obținute din diverse semințe, nuci, orez, ovăz, orz sau soia sunt o alternativă. Personal nu mă dau în vânt după după băuturile din soia și am găsit mai pe placul meu acest „lapte” de migdale, pe care m-am hotărât să-l fac acasă, având în vedere că variantele comerciale au și zahăr, ceea ce iar nu e pe placul meu. După cum vă spuneam, nu se face greu, e delicios și poate fi păstrat la frigider 2-3 zile. Tot după plac îl puteți îndulci cu ce vă poftește sufletul și puteți adăuga orice combinație preferată de condimente. Pentru rețeta de azi am folosi miere ca îndulcitor și semințe de vanilie de aromă. Și îmi place atât de mult, încât am hotărât să vă împărtășesc rețeta, poate o încercați și voi. Și dacă vreți să aflați câteva informații despre beneficiile lui, vă invit să citiți articolele de aici și aici.


Ingrediente


  • 1 cană migdale
  • 1 1/2 cană apă filtrată/plată

     Am lăsat la înmuiat peste noapte migdalele în apa filtrată. A doua zi le-am clătit bine în câteva ape și apoi le-am pus în blender împreună cu 4 1/2 căni apă filtrată. Le-am blenduit  bine, bine, apoi le-am scurs într-un tifon (eu am de la mama câteva bucăți mari de tifon pe care le folosesc numai pentru scurs laptele sau iaurtul) - puteți folosi și o sită deasă. Am clătit blenderul, apoi am pus lichidul obținut și am mai adăugat:

  • 2 linguri miere
  • semințele de la un baton de vanilie
  • 1 vârf de cuțit cu sare

     Pulpa de migdale rămasă am folosit-o la blatul de tort, O puteți mânca și așa, amestecată cu miere sau alt îndulcitor și condimentele preferate, eu am ales să o folosesc după cum ați văzut. Laptele l-am băut și așa, l-am amestecat cu banane sau alte fructe pentru smoothie-uri delicioase la micul dejun. Restul de lapte l-am ținut la frigider într-o sticlă de sticlă. O să vedeți că lichidul se mai decantează, de aceea este bine să agitați sticla înainte de a vă mai turna o porție ;). 

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...