Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fileul de somn, arăta tare bine, așa că m-am gândit să-l încerc. După o scurtă consfăturire în care mi-am implicat mama proprie și personală, i-am urmat sfatul și am făcut fileul în cel mai simplu mod cu putință.
Am curățat și am uscat fileul cu prosoape de bucătărie, l-am porționat în felii de 4cm lățime, pe care le-am sărat și piperat (am folosit un amestec de piper cu coajă de lămâie) și le-am rumenit frumos în unt topit în tigaie cu o lingură de ulei de măsline. Cam 5 minute pe fiecare parte. La final am stors zeama de la 1 lămâie mare, am mai lăsat tigaia pe foc 1-2 minute, apoi am dat-o la o parte ;i am acoperit-o p\n[ am terminat orezul ;i sosul de usturoi.
Ca garnitură am ales un amestec de orez basmati cu orez sălbatic, pe care l-am fiert cu puțină mazăre, sare, puțină coajă de lămâie și un praf de scorțișoară. Orezul eu îl fierb în rație de 1 la 2, la o porție de orez, dublul cantității de apă, orezul îl călesc cu puțin ulei de măsline la început, cam 2 minute, apoi pun apa, dau în clocot, acopăr și dau focul foarte mic, să se facă în abur. Mazărea am pus-o cam la jumătatea timpului de pregătire a orezului, pentru că am folosit o mazăre foarte fină și fragedă, congelată. Am condimentat la final și am amestecat orezul cu o furculiță, să nu se lipească boabele.
Nu e musai să-l faceți, orezul cu peștele se completează de minune și sunt suficiente împreună, dar eu n-am putut să mă abțin și am mai făcut un sos de usturoi cu iaurt (iaurt+usturoi+sare+piper+coaja de lamâie+ulei de măsline).
N-a ieșit rău. Deloc. Am mâncat tot!
Poftă bună!
Comentarii
Trimiteți un comentariu