Treceți la conținutul principal

Fursecuri cu ghimbir

   
      Dacă tot e să fac cadouri, măcar să fie unele gustoase, am spus eu, făcându-mi planul de bătaie pentru întâlnirea cu sora mea și soțul ei. Ce se face cel mai repede? Am găsit pe site-ul cu rețete al lui David Lebovitz rețeta aceasta de fursecuri cu ghimbir. Așa că de dimineață, în mare grabă am pus pieptul de pui la marinat (mâine îl execut și atunci vine și rețeta cu pozele edificatoare ;) ) și am făcut și aluatul pentru fursecuri, bineînțeles, cu mici modificări, dar de asta v-am dat link-ul cu rețeta originală, să o urmați, dacă varianta mea nu vi se pare suficient de atrăgătoare :)

Ingrediente
  • 280g făină integrală de grâu
  • 1 1/2 linguriță praf de copt
  • 1/2 linguriță sare
  • 2 lingurițe scorțișoară măcinată
  • 1 1/2 linguriță ghimbir măcinat
  • 1/2 linguriță piper negru măcinat
  • 150g ulei de rapiță
  • 30g zahăr muscovado light
  • 1 linguriță esență de vanilie
  • 80g miere de albine
  • 1 ou la temperatura camerei (ca să se încălzească mai repejor eu l-am pus în apă caldă de la robinet cam cu 1/2 de oră înainte să mă apuc de făcut fursecurile)
  • puțină ciocolată neagră de decor 
Am amestecat ingredientele uscate într-un bol, în altul am amestecat bine oul cu zahărul, mierea, esența de vanilie și uleiul, apoi am adăugat amestecul peste ingredientele uscate și le-am amestecat cu mâna până s-a făcut un aluat omogen. Am pus de masa de lucru puțină făină și am modelat aluatul în formă de sul. L-am pus în folie alimentară și l-am dat la rece până s-a întărit, apoi l-am scos, l-am tăiat felii și le-am așezat pe o foaie de copt, în tavă. Au stat ele în cuptor (preîncălzit) 10 minute cu aproximație, hai să spun maxim 13. Am întors tava pe la mijlocul timpului, să se facă bine peste tot. Le-am scos și am ras nițică cioco neagră peste ele cât erau fierbinți. Și asta a fost. Miros super, gust aromat, bune de dimineață cu laptic sau cu cafea sau cu cafea cu lapte :P
Poftă bună!


Comentarii

  1. Spune-mi te rog,30g sau 130g zahar?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am pus 30 de grame, asta pentru ca nu imi plac foarte dulci si am si precizat faptul ca am facut cateva modificari,insa in reteta originala se foloseau 130 de grame, intr-adevar, asa ca poti folosi cantitatea pe care o consideri tu multumitoare. Perceptia personala a dulcelui (si a gustului, in general) difera de la o persoana la alta, eu prefer dulciurile moderat dulci, daca pot spune asa :)). Daca nu esti foarte sigura, poti incerca o cantitate mai mica, 100g de zahar, vezi cum ti se pare si o mai potrivesti :).

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...