Treceți la conținutul principal

Prăjitură cu amardeen



   Țin să precizez de la început că această rețetă a fost inspirată de rețeta Joumanei Amardeen cake, cu unele modificări. Este prăjitura făcută cadou prietenilor mei cu ocazia aniversării unui anișor (dintre cei mulți ce vor veni) de la căsătoria lor (Irina&Dragoș, vă pup cu drag și „La mulți aaaaaaaaaaaaaani!”). Aceasta este varianta mea de prăjitură :)
 
   Ingrediente:

   Pentru blat 
  • 6 ouă, separate albușurile de gălbenușuri
  • 2g extract de stevie-îndulcitor + 1 lingură zahăr brun
  • 100g făină de ovăz
  • coaja rasă de la o portocală
  • 1 lingură esență de vanilie
  • 30g migdale măcinate
  • 1 lingură praf de copt 
  • 1 linguriță zeamă de lămâie 
  Se procedează ca la pandișpanul clasic, gălbenușurile se freacă cu stevia, coaja de portocală, esența de vanilie, albușurile se bat spumă cu o linguriță de zeamă de lămâie și zahărul brun, se amestecă ușor. Făina se amestecă cu praful de copt și migdalele și se adaugă în ploaie peste amestecul de ou, amestecând de sus în jos, cu grijă, până amestecul este omogen. Se pune într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și se dă la cuptorul preîncins pentru aproximativ 30 de minute. Se scoate și se lasă să se răcească.

  Pentru cremă
  • 300g amardeen (este o pastă de caise, poate fi înlocuită cu caise uscate ținute în apă - eu spun câteva ore cel puțin - și apoi blenduite, la care trebuie să adăugați zahăr) tăiat cubulețe și lăsat în apă peste noapte, la frigider
  • 1/2 cană amidon (vedeți și la consistență cum este, poate trebuie puțin mai mult)
  • 2g extract de stevie-îndulcitor 
  • 2 linguri apă de flori de portocali
  • 1 lingură esență de vanilie
  • 1 lingură zeamă de lămâie
  • 80g migdale măcinate 
  Amardeenul înmuiat peste noapte se pune pe foc mic, până la dizolvare completă, se adaugă amidonul dizolvat în puțină apă și restul de ingrediente (mai puțin migdalele) și se ține pe foc, amestecând continuu (să nu se facă cocoloașe și să nu se prindă) până capătă consistența unei budinci. Se ia de pe foc, se adaugă migdalele și se lasă să se răcească.

   Se taie blatul în două, se umple cu crema de amardeen și se dă la rece. Se pudrează cu zahăr pudră (eu am făcut în casă, am măcinat niște zahăr brun în mașina de râșnit cafea).

Poftă bună! 




Comentarii

  1. Mariana

    Nothing pleases me more than seeing that a cake that I dreamt up can inspire others! Next time I make it I will modify it like you did, I think the almond flour is a great idea...It looks so pretty and totally scrumptious/Bravo!

    RăspundețiȘtergere
  2. Thank you so, so much! I'll try some more of your wonderful recipes and let you know :) Best wishes!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...