Treceți la conținutul principal

Clătite cu zmeură și sos de ciocolată sau Mic dejun de alinare





     Nu m-am învrednicit până acum, din varii motive (lipsă de idei, lipsă de timp și mai nou probleme de sănătate), dar a sosit momentul să postez ceva pentru concursul „Gătesc sănătos pentru concursul Philips AirFryer de pe Gustos.ro”. Și cum săptămâna asta am fost consemnată la domiciliu din motive de siguranță personală, dar în egală măsură și a celor din jur, căci a dat varicela peste mine, așa m-a apucat o jale, încât cu disperare mintea mea urla de-a dreptul după ceva bun, care să îmi aline mâncăricii de la bubițe și depresia cauzată de șederea mea prelungită între pereții vastelor apartamente. Și cu ce să mă alin eu mai bine dacă nu cu minunata, adorata și neasemuita combinație de fructe, în cazul de față zmeură și ciocolată. Câștigătoare combinație, no matter what! :P
     Și pentru că era dimineață și trebuia să-mi ridic nivelul de glicemie, m-am apucat cu spor de minunatele clătite cu zmeură și sos de ciocolată, în timp ce am pus și ibricul pentru o minunată cafea arăbească (din aceea cu hel/cardamon).
     Am amestecat într-un bol o cană cu grâu grisat de speltă (l-am luat de la Plafar, merge și cu făină integrală de speltă sau de grâu), 1/4 linguriță sare, 1/4 linguriță scorțișoară măcinată, 2 linguri cu vârf cu amidon, 1 pliculeț cu zahăr vanilat Burbon și 1/2 linguriță praf de copt. În alt bol am amestecat 1 gălbenuș (pe cât este posibil folosiți ouă de țară sau ecologice, eu din cele din urmă am de la magazin) cu o lingură cu miere, 2 linguri ulei din sâmburi de struguri, 1 cană lapte de migdale și 1/2 cană zeama de la zmeura congelată pe care am pus-o la clătite. Albușul l-am bătut spumă cu un praf de sare . Am adăugat ingredientele uscate peste cele umede și le-am amestecat bine, apoi am adăugat și albușul bătut spumă și l-am încorporat cu grijă, la final adăugând zmeura decongelată și scursă de zeamă. Am încălzit tigaia și am uns-o cu nițel ulei din sâmburi de struguri, am pus cu polonicul din compoziție și am lăsat să se coacă pe o parte până au început să apară bule de aer la suprafață, apoi am întors clătita și am mai lăsat-o 1-2 minute să se coacă și pe partea cealaltă. Și tot așa până am terminat compoziția. Am avut grijă din când în când să mai ung tigaia cu puțin ulei, eu fac asta, am mai spus-o, ori cu o pensulă, ori cu un șervețel înmuiat în ulei, să nu se încarce de grăsime. Clătitele le-am așezat una peste alta și le-am ținut la cald până le-am terminat. Apoi am topit pe bain-marie 1/2 tabletă ciocolată neagră (eu am avut una belgiană cu 85% cacao, e bună și una cu mai puțină cacao, dacă asta vi se pare prea amară, dar musai să aibă cel puțin 70% cacao, părerea mea!) cu o linguriță sirop de arțar (puteți pune mai mult dacă o vreți și mai dulce, mie mi-a fost mai mult decât suficient atât, nu vroiam să pun deloc siropul, dar m-am gândit că îi dă o aromă mai bună) și am turnat câte puțin peste fiecare clătită. Pentru decor am folosit zmeură (tot decongelată, căci nu se punea problema să ies pe undeva, nu?  :)) ), dacă aveți proaspătă numai bine, dacă nu e bună și cea decongelată, numai să fie întreagă, așa, de aspect. Dacă nu, puteți face un sos de zmeură și să decorați clătitele împreună cu sosul de ciocolată. Orice variantă ați alege, va fi nemaipomenită, sunt sigură! Am savurat minunatele clătite cu cafeaua aromată și am mai potolit piticii de pe creier, pentru o scurtă perioadă de timp, măcar :)).

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...