Pâine umplută cu gălbiori și mozarella

     Omul când are idei puține, dar fixe, o ține pe-a lui. Așa și eu cu ciupercile. Ce pot spune, sunt câteva lucruri de care nu mă pot despărți, culinar vorbind. Despre brânză cred că v-am povestit deja, parcă și despre ciuperci, dar nu bag mâna-n foc, așa că poate mă repet. Îmi plac ciupercile, mai ales cele de pădure și „nestematele”, neasemuitele trufe. Cam greu găsesc, dar și atunci când pun mâna pe ele, le devorez în chip și fel, încerc să le gătesc și să le combin altfel de fiecare dată, nu că m-aș plictisi de un fel, dar nu mă pot abține :P. Așa că atunci când am găsit gălbiorii ăștia, n-am stat prea mult pe gânduri și i-am pus repede în coș, gândindu-mă pe drum cam ce minunății să fac cu ei. Prima rețetă la care m-am oprit și pe care v-o prezint azi e cea de pâinică umplută. Am văzut multe rețete de felul acesta, cu umpluturi care mai de care mai interesante, dar cum eu aveam în program ciupercuțele mele și ceva feluri de brânză prin frigider din care să aleg, m-am oprit la combinația de gălbiori și mozarella. Aluatul e unul simplu cu maia, apă, făină, sare și ulei de măsline, în umplutură v-am spus ce intră, așa că nu e ceva complicat. O pâine umplută aromată a fost rezultatul, eu nu m-am putut abține și am tăiat un colț călduț încă. Și ca să mă conving că nu era doar pofta mea majoră cea care a dat verdictul, am mai mâncat o felie generoasă și dimineață, cu lapte bătut. Hmmm, cam bunuță, mi-am zis eu și am mai tăiat o felie. De la gălbiori e aromată, aluatul e fraged, pufos și gustos, așa cum îi șade bine aluatului cu maia și ulei de măsline, mozarella topită n-are cum să nu fie bună, așa că mă declar mulțumită de rezultat. Poate data viitoare i-aș mai presăra mai mult pecorino sau parmezan pe deasupra și i-aș pune o mână și în umplutură. Mai experimentez, că timp este. :)

Ingrediente 

Aluat

• 100g maia 100% hidratare, nehrănită, de la frigider
• 150g apă
• 250g făină: 100g făină albă de grâu, 150g făină integrală de grâu
• 5g sare
• 3 linguri ulei de măsline

     Am amestecat apa cu maiaua și făina și le-am lăsat într-un vas acoperit cam o oră la autoliză. Am presărat sarea și am început să frământ direct în vas, adăugând uleiul, puțin câte puțin, până a fost complet încorporat. Am răsturnat aluatul pe un blat înfăinat și l-am mai frământat până a început să se desprindă de pe mână și de pe blat (în total cam 15 minute). Am pus aluatul într-un vas uns cu ulei de măsline, închis cu capac ermetic și am făcut 2 împăturiri (SF) la 50 de minute. După a doua împăturire am lăsat aluatul la dospit cam o oră. Am scos aluatul pe blatul  înfăinat, l-am aplatizat cu mâinile ușor, să-l degazez și l-am întins într-un dreptunghi de  30x40cm. 

     Cât timp era aluatul meu la dospirea finală, am pregătit ciupercile pentru umplutură, pentru că trebuia să  aștept să se răcească.

Umplutura

• 250g gălbiori curățați și tocați mărunt
• 1 lingură ulei de măsline
• 3 căței de usturoi curățați și tocați mărunt
• 1/2 linguriță sare
• 1/4 linguriță piper alb
• 1/4 linguriță piper negru
• 150g mozarella
• 1 lingură mărar tocat

     Pentru uns: 1-2 ulei de măsline și puțin pecorino ras (sau parmezan sau un cașcaval maturat)

     Într-o tigaie am încălzit uleiul de măsline cu usturoiul tocat și când s-a încins am adăugat ciupercile. Le-am lăsat la rumenit cam 5 minute, la foc iute, am adăugat sarea și piperul, iar la final mărarul. Am pus amestecul pe o farfurie și l-am lăsat la răcit.

     Când s-au răcit ciupercile le-am întins pe aluatul pregătit, lăsând liberă o fâșie de cam 1,5cm de fiecare margine, peste am presărat mozarella pe care am rupt-o cu mâna, am rulat pe lung aluatul, acolo unde s-a terminat de rulat l-am sigilat pișcând aluatul, iar la capete l-am îndoit puțin, apoi l-am presat. Am pus pâinea pe o tavă tapetată cu foaie de copt, cu sigiliul la fund, am uns-o cu puțin ulei de măsline și am pus o folie alimentară deasupra, lăsând-o încă o oră la crescut pe masa din bucătărie. Înainte să o dau la cuptor, am mai uns-o cu ulei de măsline, am înțepat-o cu o furculiță cu dinții lungi până jos de tot și am presărat puțin pecorino răzălit pe deasupra (prea puțin, spun eu acum privind retrospectiv, data viitoare pun mai mult).

     Cam cu jumătate de oră înainte să pun pâinica umplută la el, am încins cuptorul la 220 grade C. Eu am piatra de copt în cuptor mereu, așa că am pus tava cu păinea pe piatră în cuptor. Am ținut pâinea jumătate de oră la 220 grade C, apoi am scăzut puțin temperatura la 190 de grade C și am mai lăsat-o aproximativ jumătate de oră. Am stins focul, am deschis ușa cuptorului și am mai lăsat pâinea vreo 10 minute, apoi am scos-o pe un grătar, am mai uns-o cu puțin ulei de măsline, să rămână strălucitoare și am lăsat-o să se răcească.

     După cum povesteam, am așteptat eu ce am așteptat, dar la un moment dat am cedat nervos aromelor din bucătărie și am tăiat un colț, așa călduț cum era. Și l-am mâncat devorat, evident. Restul l-am învelit în hârtie și l-am lăsat la temperatura camerei. Tot mai tai câte o felie și o savurez când am chef de o gustare. :D

Poftă bună!