Treceți la conținutul principal

Tartă cu dovlecei şi blat de conopidă



     E sezonul dovleceilor şi mie, una, chiar îmi plac. Am făcut şi supă, am făcut şi gratin, am mai făcut şi bastonaşe crocante (găsiţi şi reţete pe aici pe undeva), dar în tartă nu ţin minte să îi fi folosit. Aşa că am profitat de faptul că am găsit dovlecei cu coaja mai verde şi am pus repede de o tartă, căci intrasem în pană de idei în ceea ce priveşte cina şi mă cam săturasem de salată cu brânză în fiecare seară, oricât de mult îmi place. Şi fiind de seară, am zis să nu exagerez cu o crustă clasică şi am încercat varianta cu blatul din conopidă, despre care citisem la un moment dat ca fiind folosit şi ca blat de pizza, şi m-am gândit eu că nu are ce să fie rău. Şi bine am făcut că am încercat, pentru că mi-a plăcut foarte mult şi aş mai încerca şi în alte combinaţii; să văd de ce mai am poftă şi prestez în cel mai scurt timp. :) 

  Ingrediente

   Crustă

  • 3 căni conopidă opărită
  • 1/2 cană telemea veche de capră
  • 1/2 cană tărâţe de ovăz
  • un praf de sare
  • 1/4 linguriţă piper negru măcinat
  • 2 ouă
     Am preîncălzit cuptorul la 190 de grade C şi am uns cu unt o formă de tartă cu diametrul de 24 de centimetri.
     Toate ingredientele le-am pus în robot şi le-am mixat bine, până au devenit o pastă închegată. Am pus compoziţia în tava pregătită, am presat compoziţia pe toată suprafaţa şi pe pereţii formei şi chiar am făcut-o cu simţul răspunderii, încercând să fie cât mai uniformă, pentru a ieşi o crustă frumuşică. Am dat tava la cuptor pentru aproximativ 25 de minute, cât să fie uşor rumenă. Am scos-o şi am lăsat-o la răcit, timp în care am pregătit ingredientele pentru umplutură.


   Umplutură
  • 2 dovlecei tăiaţi felii subţiri
  • 2 ouă 
  • 200ml smântână de gătit
  • 1 linguriţă oregano uscat, mărunţit
  • 1 praf de sare
  • puţin piper măcinat
  • 1/2 cană bacon tăiat bucăţi mici
  • 1 rulou brânză de capră
  • 1 lingură muguri de pin
  • 1 linguriţă ulei de măsline
      Dovleceii i-am spălat bine de tot, dar nu i-am decojit. I-am tăiat felii foarte subţiri, eu i-am tăiat cu cuţitul, dar dacă aveţi, puteţi folosi o mandolină sau îi puteţi felia la robot, cum vă este mai comod. Apoi am presărat o lingură de sare peste ele şi le-am lăsat cam 15 minute, le-am stors bine de tot şi le-am mai pus şi pe nişte prosoape de bucătărie, să fiu sigură că am îndepărtat cât mai mult din excesul de apă. Peste blatul răcit am pus bucăţelele de bacon, apoi am aranjat feliile de dovlecei. Am amestecat într-un bol ouăle bătute uşor cu smântâna, sarea, piperul şi oregano şi am turnat amestecul peste dovlecei. Am presărat peste bucăţi sfărâmate de brânză de capră şi mugurii de pin, am stropit tarta cu uleiul de măsline şi am dat din nou tava la cuptor, 40 de minute la 180 de grade C, până s-a închegat. 

     Interesant a fost blatul ăsta, nu crocant, ci mai moale, dar gustos şi mă întreb cum ar fi dacă n-aş mai opări conopida, ci aş pune-o crudă şi dacă aş pune parmezan în loc de telemea. Eh, o să văd cu altă ocazie. Şi umplutura a fost delicioasă, dar cum altfel să mi se pară mie, cu atâta brânzică bună la interval?

    E bună uşor călduţă, cu o salată generoasă de roşii cu busuioc, sau cu o salată de iaurt cu castraveţi, usturoi şi mărar, aşa cum am mâncat şi eu, dar sinceră să fiu, nici rece nu am lăsat-o la o parte, ci m-am înfruptat din ea cu aceeaşi poftă. Merge şi de luat la pachet la serviciu pentru o gustare sau la un picnic şi chiar o puteţi transporta direct în tavă. 

Poftă bună!






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...