Treceți la conținutul principal

Labneh


   Am rămas restantă cu câteva dintre rețetele pe care le-am încercat cu ocazia sărbătorilor de Paște. Încerc să compensez pe parcurs, pentru că altă soluție nu am. Asta e o altă minunăție delicioasă a bucătăriei arăbești, de care m-am îndrăgostit iremediabil. E o cremă de iaurt scurs bine de zer și folosită fie ca atare, fie în combinații savuroase cu alte condimente sau conservată sub formă de bulete în ulei de măsline. Eu am ales varianta combinată cu usturoi și mentă. Am luat un iaurt gras, din cel de la Napolact de vacă, oaie și bivoliță, o cutie mare, el se face în general cu iaurt de capră, dar nu am găsit. Am pus iaurtul la scurs într-un tifon curat, pus în două, pe care l-am legat și spânzurat din lipsă de alte mijloace de ușa de la dulapul suspendat de la bucătărie, sub care am așezat un vas mai înalt și adânc, care să colecteze zerul lăsat de iaurt. Și l-am lăsat așa peste noapte să se scurgă, din când în când recunosc faptul că l-am mai scurs și manual, dar asta numai dacă mă nimeream prin bucătărie, însă nu-i musai, puteți să-l lăsați așa cam 24 de ore. Rezultatul a fost o masă de iaurt delicioasă, aproape uscată. Dacă nu intenționați să faceți imediat ceva cu labneh-le, faceți frumos niște bulbucei (a se înțelege niște bulete mai mici, mai mari, mai cum vreți) pe care le puneți în borcane sterilizate și peste care turnați ulei de măsline, așa simplu, dar mai bine încercați varianta condimentată. Cu ce? Cu ce vreți, ardei iute, ierburi aromate. În felul acesta puteți să le țineți la frigider cam o săptămână, două, dar părerea mea e că nu rezistă atât :P. Dacă vreți să-l folosiți imediat, faceți așa ca mine o salată de labneh, adică iaurtul pe care l-am obținut l-am amestecat cu ulei de măsline, usturoi pisălit, mentă proaspătă tocată mărunt, nițică sare și ceva piper, eu am mai pus și puțin sumac. Am aranjat amestecul pe un platou și l-am modelat frumos, după cum vedeți în poze și am garnisit minunăția cu ulei de măsline aromat cu usturoi și mentă uscată. Și l-am mâncat ca garnitură la friptura de miel. Mama l-a savurat cu mare încântare și spor și s-a declarat fan al acestui fel. Avea și de ce :P
Poftă bună! 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...