Treceți la conținutul principal

Scones cu merișoare și ovăz


   Tura a doua de bucătăreală pentru potolirea piticilor a constat în aceste gustoase și parfumate scones (nu mă întrebați cum se zice în română, că habar n-am dacă există vreun echivalent). Am luat rețeta de aici și am mai transformat-o pe ici pe colo, în punctele esențiale :)) , că doar trebuia să mai mă bag și eu în seamă :P. Sunt și așa super bunicele, dimineața merg super bine cu o cană cu lapte sau cu o ceașcă cu cafea sau cu o cafea cu lapte :)) Eu scriu varianta mea modificată și în paranteză varianta originală, dacă vi se pare mai apetisantă. Să aveți de unde alege, nu de alta :D

Ingrediente
  • 250g făină de ovăz (făină albă) și încă puțină am mai folosit când am asamblat și frământat aluatul
  • 100g zahăr brut (zahăr tos)
  • 1/4 linguriță sare
  • 3/4 linguriță bicarbonat de sodiu
  • 1 linguriță praf de copt - eu am pus una cu vârf, pentru că am folosit făina de ovăz
  • 113g unt rece tăiat în bucăți foarte mici
  • 75g fulgi de ovăz (60g)
  • 125g merișoare uscate (60g)
  • 160ml lapte bătut (să aveți la îndemână mai mult, poate vă mai trebuie, mie mi-a fost suficient)
  • (coaja rasă de la o lămâie sau o portocală) - eu am uitat să pun, data viitoare când mai fac sper să fiu și mai trează să-mi aduc aminte să pun toate ingredientele :))
   Rețeta originală mai zice și de un ou bătut bine cu o lingură de lapte pentru uns scone-șii înainte de a-i băga la cuptor, însă eu și asta am uitat, dar nu a fost nici o problemă, au ieșit aspectuoși și gustoși în ciuda transformărilor.

   Pentru preparare am amestecat ingredientele uscate și apoi am adăugat untul fărâmițat cu cuțitul bine, apoi ovăzul, merișoarele și laptele bătut și le-am amestecat să se combine toate cele. Apoi am pus aluatul pe masa de lucru pe care am pus ceva făină și am frământat aluatul de vreo câteva ori, nu multe și l-am întins sub formă de rotund cu mâna, am tăiat felii ca la tort, să iasă așa, triunghiulare, le-am pus pe o hârtie de copt în tavă și am dat tava la cuptorul preîncălzit la 180-190 de grade până au căpătat o culoare aurie (cam vreo jumătate de oră, dar mai bine verificați și vedeți că pentru făină normală, rețeta spune că trebuie să stea cam 15-18 minute sau până iese scobitoarea curată atunci când o introduceți în mijlocul scone-ului).
Și asta fuse tot.

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...