Treceți la conținutul principal

Clătite cu maia si cremă de urdă cu afine



     V-am promis și o rețetă pentru clătitele minunate cu maia. Acum a venit momentul, pentru că tocmai am mai făcut ieri o tură, în cinstea zilei dedicate revoluției alimentare, mișcare inițiată și promovată de Jamie Oliver, Food Revolution Day. Ideea e că putem să ne educăm în ale alimentației sănătoase și putem promova stilul de viață sănătos și fără să cheltuim averi pe ingrediente exotice, prin promovarea producției locale, cumpărarea produselor de sezon, renunțând la cumpărarea unor echivalente din import. Și cum am zis, am sărbătorit prin ... muncă la bucătărie, evident, ce-mi place mie cel mai mult. Rețeta de clătite a fost inspirată de rețeta Codruței, cu mici modificări și cu mențiunea că dățile trecute am folosit alte cantități, alte făinuri și alți timpi de pregătire, însă de fiecare dată rezultatul a fost nemaipomenit.

     Pentru aluatul de clătite am folosit:
  • maia cu hidratare 100%: 80g
  • lapte (1,5% grăsime) călduț: 300ml
  • ouă de prepeliță: 7 bucăți (pe astea le mai aveam la îndemână, puteți pune 2 ouă de găină)
  • 80g făină standard 
  • 1 vârf de cuțit cu sare
  • 1/4 linguriță pudră de vanilie
  • 1 linguriță extract de vanilie
  • 5 picături stevia-îndulcitor lichid
     Le-am amestecat, am lăsat compoziția vreo 40 de minute, că mă grăbeam, am pus pe foc o tigaie anti-aderentă să se încingă, la foc mediu, am uns-o cu puțin unt (asta mai mult de savoare, puteți folosi un șervețel de hârtie îmbibat cu ulei) și am copt clătitele.

     Pentru umplutură
  • 200g urdă de vacă
  • 100g afine (eu am avut puse la congelator de vara trecută, le-am lăsat înainte la scurs)
  • 2 linguri sirop de arțar/ miere
  • 1 pahar mic (150g) iaurt cremos (eu am folosit Olympus-iaurt grecesc cu 2% grăsime)
Se amestecă toate ingredientele și se umplu clătitele, care se împăturesc evantai.

     Pentru sosul de afine
  • 100g afine (cu tot cu zeama lăsată la scurs)
  • 1 lingură miere
  • 1 linguriță zeamă de lămâie
  • 1 linguriță extract de vanilie
     Se pun (mai puțin extractul de vanilie) într-o crăticioară pe foc mic până se topește mierea, se dă la o parte, se zdrobesc puțin afinele și se adaugă extractul de vanilie. Se servește cu clătitele.
Și asta-i tot. Sunt gustoase, sățioase, sănătoase, să tot mănânci. Și am mâncat!


Poftă bună!





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...