Treceți la conținutul principal

Paste integrale de speltă cu tofu, ardei iute, usuroi și semințe de pin



     Pentru o vineri fără carne, de fapt fără proteine de origine animală, după noul meu meniu. De ce? De ce nu? Pentru că așa am hotărât, măcar 2 zile pe săptămână să am fără lapte, brânză, ouă, carne. Dar musai să nu neglijez aspectele nutritive ale unei diete lipsite de proteine de origine animală. 
     Pentru un prânz rapid și hrănitor, dar și gustos (căci orice mi-ar spune oricine, poate fi super sănătos, dar dacă n-are gust, nu mă puneți să mănânc! :)) ) m-am gândit la paste. Am fiert în apă cu sare niște paste  (tagliatelle integrale din speltă, Petras), cam jumătate de pachet - 100g, 5 minute. Cât fierbeau pastele am încins o tigaie, am pus o lingură ulei de măsline și 3 căței de usturoi tocați, 1 ardei roșu și unul verde iuți (i-am curățat, totuși, de semințe, să nu fie super iuți, după cum am observat cel roșu n-a fost iute deloc, așa că a fost numai bine de iuțeală) tocați și ei, jumătate de cutie tofu afumat (Inedit) tăiat cuburi și le-am amestecat bine. Le-am potrivit perfect ca timpi, astfel încât taman când tofu cu usturoiul și ardeiul iute erau rumenite și pastele au fost gata, așa că am pus pastele în tigaie, peste amestecul de tofu, am mai adăugat din apa în care au fiert pastele câteva linguri, puțină sare, piper măcinat,  le-am amestecat și le-am mai lăsat un minut, două, apoi le-am pus în farfurie. Am rumenit ușor într-o tigaie fără ulei 2 linguri cu semințe de pin (grijă mare, se pot prăji foarte repede și devin amare) și le-am adăugat peste pastele cu tofu și am mai turnat câțiva stropi cu ulei de măsline. 
     Le-am mâncat imediat, așa cum le șade bine pastelor. Suficient de simplu, foarte gustos și sățios, un prânz pe cinste, vă spun! :)

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...