Treceți la conținutul principal

Pizza de Food Revolution Day



     Legat de postul anterior, sper că nu își imagina cineva că am făcut numai ceva dulce în cinstea zilei cu pricina. Și cum tot mă chinuie talentul și tot fac experimente cu maiaua, am mai încercat și un blat pentru pizza din făină integrală cu maia. Dacă nu aveți maia la îndemână, faceți un aluat simplu de pizza din făină (integrală, albă, de care preferați), drojdie uscată, apă, ulei de măsline, sare.

     Pentru blat
  • 50g maia făină albă 100% hidratare
  • făină integrală: 200g
  • apă: 180g
  • sare: 1g
  • amestec condimente uscate (cimbru, busuioc, mentă): 1g
  • ulei de măsline: 2 linguri
     Pentru maia am luat din maiaua de făină albă 10g și am adăugat 20g făină integrală și 20g apă și le-am lăsat 12 ore. Apoi am adăugat făina și apa la prefermentul constituit, le-am amestecat bine și le-am lăsat 20 de minute. Apoi am adăugat sarea și condimentele și am frământat bine în vasul în care era tot amestecul cam 3-4 minute, apoi am adăugat încet uleiul, frământând astefel încât să se încorporeze uleiul și să se formeze un aluat elastic. Am acoperit și am dat vasul la frigider până a doua zi, când am făcut pizza. Am scos aluatul cam cu o oră înainte de a face pizza și l-am lăsat pe blatul de lucru, pe care am presărat făină, acoperit. Apoi am întins o foaie destul de subțire, de diametrul tăvii mele de pizza. Nu am folosit tot aluatul, mie-a mai rămas un sfert din cantitate, pe care am pus-o înapoi la frigider și cred că zilele astea voi face niște turte din el, vă mai spun ce s-a întâmplat cu el. Dacă nu sunteți fani blat subțire și crocant, nu-i bai, puteți întinde o foaie mai groasă și nu vă mai rămâne aluat.

     Pentru umplutură
  • sos de roșii pe care l-am obținui din 2 lingurițe cu pastă de roșii pe care am amestecat-o cu zeama de la ciupercile uscate rehidratate, 1/4 linguriță sare și 1/4 linguriță piper - amestec cu care am uns blatul
     Am călit într-o lingură ulei de măsline 
  • ciuperci champignon proaspete, curățate și tăiate felii: 12 bucăți (medii)
  • 1 pungă hribi uscați (50g) - funghi porcini (eu am găsit la un Carrefour Market) puși la rehidratat în apă fierbinte, cât să-i acopere
  • 4 căței de usturoi tocați mărunt și pisați cu puțină sare
  • 1/4 pahar vin alb sec
     La final am adăugat  o mână frunze de pătrunjel tocate și am lăsat să se răcorească.

     În plus, tot pentru umplutură am mai adăugat (în ordinea pe care o s-o indic în rândurile următoare):
  • 125g mozarella în saramură 
  • 75g brânză de capră Saint Maure tăiată felii
  • 50g prosciuto crudo (ambele tipuri de brânză, precum și prosciuto le-am luat de la MegaImage) 
  • o mână generoasă de rucola
  • 50g brânză Horezu (înlocuitoarea românească a parmezanului), felii subțiri pe care le-am obținut răzuind bucata de brânză cu aparatul de curățat legumele
  • puțin ulei de măsline la final.
     Am preîncălzit cuptorul la 240 de grade C și când s-a încins am pus înăuntru tava goală în care urma să coc pizza să se încingă, am lăsat-o vreo 2-3 minute, apoi am scos-o, am pus aluatul uns cu sosul de roșii și am adăugat amestecul de ciuperci. Am dat la cuptor pentru 10 minute, apoi am scos pizza și am adăugat brânzeturile (mozarella am rupt-o cu mâna și am pus bucățile pe suprafața pizzei), am mai dat la cuptor 5-6 minute până s-a topit brânza (urmăriți-o cu atenție, nu vreți să se ardă brânza!). Am verificat blatul să fie copt, am adăugat peste frunzele de rucola, feliile de prosciuto fâșiate și ele cu mâna (feliile întregi mi s-au părut cam mari), feliile de brânză Horezu, iar pe deasupra am mai stropit pizza cu puțin ulei de măsline și am măcinat puțin piper negru. 
     Demențială e cuvântul potrivit, altul n-am! Am mâncat, am dat, toată lumea s-a bucurat și a savurat o pizza făcută în casă, proaspătă, delicioasă.

Poftă bună!








Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...