Treceți la conținutul principal

Cozonac cu ciocolată și nucă


     Așa, de sărbători și pentru chocoholica din mine :D. E o rețetă un pic mai diferită față de cele tradiționale, pe care am găsit-o într-o cărticică tare dragă mie, „The Modern Baker”, a lui Nick Malgieri. Am mai făcut câteva modificări, dar în principiu am urmat ideea de bază de la rețeta Chocolate Babka Loaf.

   Ingrediente

    Aluat
  • 2 cuburi drojdie proaspătă
  • 1 cană și 1/4 lapte încălzit (la 45 grade C)
  • 113g unt topit și răcit puțin
  • 1/2 cană zahăr brun
  • 1 vârf de cuțit cu sare
  • 2 lingurițe extract de vanilie
  • 3 ouă
  • 4 căni făină (neagră am avut eu)
  • coaja rasă de la 1 portocală și o lămâie
     Am pus drojdia cu puțin lapte cald și puțin zahăr într-un bol, până s-a lichefiat drojdia și a început se facă o spumă deasupra. Am adăugat restul de lapte, zahărul, sarea, ouăle, vanilia și coaja rasă de portocală și lămâie. Am cernut făina și am făcut o gropiță în mijloc unde am turnat amestecul cu drojdie și am amestecat, până a început să se adune compoziția și am frământat aluatul format cam un sfert de oră, până aluatul a devenit elastic. Am pus aluatul într-un vas uns cu unt topit, astfel încât să fie acoperit de unt peste tot, am acoperit vasul cu folie alimentară și l-am dat la frigider cam o oră și jumătate. Între timp am preparat umplutura.
   Umplutură
  • 225g ciocolată neagră tocată mare
  • 1/2 cană zahăr brun
  • 1/2 cană nucă tocată mare
  • 1 lingură cacao
     Am amestecat în blender ingredientele și le-am pus într-un bol pe care l-am lăsat deoparte până a fost gata aluatul.

     După ce a stat la frigider aluatul, l-am scos și l-am pus pe suprafața de lucru pe care am presărat făină și l-am întins în formă de dreptunghi. Am pus umplutura pe toată suprafața aluatului pe care mai apoi l-am rulat cu grijă, să nu pierd compoziția de umplutură. Am pus sulul astfel obținut în forma unsă cu unt din belșug, am lăsat să mai crească (acoperit fiind cozonacul meu cu o folie alimentară unsă cu unt) în bucătărie, la căldură, aproape 2 ore. L-am uns cu unt și am dat cozonacul la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C cam o oră, până s-a rumenit. L-am scos, l-am mai uns cu nițel unt, l-am lăsat în formă vreo 10 minute și apoi l-am lăsat să se răcescă pe o parte, să nu se tuflească. A doua zi l-am înfofolit în folie de plastic și l-am ținut în cămară, la răcoare, până l-am executat. 
     Mie mi-a plăcut (și eu nu sunt fan cozonac), a mers de minune cu lapte de dimineață și am mai executat o felie și azi la gustare. Mai fac de Paște și o să încerc și altă umplutură. Dacă vă uitați la poze, să nu intrați în panică pentru faptul că nu e alb, n-are cum să fie alb că doar am folosit făină neagră :)). Dar să știți că e gustos, pe cuvântul meu, dar dacă vă deranjează culoarea, folosiți făină albă, nu-i bai. Tot așa se face și va fi la fel de bun :). 

Sărbători fericite!

și

Pofă bună!




Comentarii

  1. M-ai dat gata cu cele 113(!!!) grame de unt... Sarbatori fericite si bucatareala cu spor in continuare ca urmeaza Revelionul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Mai, atat zice la conversia a 1/2 stick de unt, ca stick-ul de unt la noi nu exista, asa ca uite de aia e bun in casa omului si un cantar de bucatarie (ca tot a venit Mosul, putea fi un cadou potrivit :P). Mercic de urari, sarbatori minunate si voua si da, trebuie sa-mi fac planul si de Revelion :D.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...