Că poate nu mai știți ce să faceți la micul dejun :P. Asta am făcut eu dimineață. Într-un vas termo rezistent am pus jumătate de cutie de smântână dulce de gătit (15% grăsime), am mai sfărâmat niște brânză (de capră, mai cremoasă, dar merge și cu mozarella sau cedar), am mai presărat ceva nucșoară și piper, în mijloc am spart un ou, am presărat o idee de sare pe el și am mai răzălit un pic de cașcaval de capră (merge și parmezan, dar nu l-am văzut prin frigider, că eram cam somnoroasă :D) deasupra și l-am dat la cuptorul preîncălzit cam la 180 de grade C 10-15 minute, până s-a copt oul. Lângă am uns 2 felii de pâine scoțiană cu ulei de măsline și le-am pus pe o tavă la cuptor să se prăjească. Bun, bun! Încercați :).
Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...
Comentarii
Trimiteți un comentariu