Căci și după astea mi-a lăsat gura apă de numa! Și apoi se știe, la mine orice cu brânză = biiiiig love!!! Nu mă întrebați de ce, de d-aia! Tot inspirată de o rețetă din cartea lui R. A. Roman, însă am văzut o variantă asemănătoare și la Adrian Hădean, și după ce am salivat intens la citirea rețetei și am mai dat o tură de apă pe tastatură văzând pozele din postul cetățeanului anterior menționat, m-am apucat și de minunatele plăcinte. În două variante. Una cu brânză de burduf, simplă, una cu urdă de oaie și mărar din abundență, amestecate cu o pișcătură de sare.
Aluatul l-am făcut după rețeta lui R. A. Roman, mai bogată în ingrediente. Am făcut aluatul din jumătate de kilogram de făină integrală de grâu (+ încă un pic la frământat și la întins aluatul pe planșetă), 1 cană și 3/4 lapte călduț, 2 ouă bătute, 2 linguri unt topit și răcorit, jumătate cub drojdie proaspătă (cam 25g), o linguriță cu sare. Sarea amestecată cu făina am pus-o într-un vas adânc, la mijloc am făcut o gropiță și am pus drojdia cu un pic de lapte cald și un strop de făină, să se facă plămădeala. Le-am amestecat apoi încetunel, strângând făina de pe margini, turnând și laptele, câte puțin și el, ouăle bătute s-au integrat și ele pe acolo, iar spre final, după ce am terminat cu laptele, am pus și untul topit călduț. Și am frământat cu sârg vreo 10 minute până într-un sfert de ceas, până am avut un aluat elastic și gata să stea la crescut. Ceea ce a și făcut, vreun ceas și mai bine, că nu mă grăbeam.
Am încins 2 tigăi, să lucrez la dublu, că veneau musafirii și vroiam să fiu gata cu toate cele la timp. Am rupt din aluat o bucată de aluat cam cât un pumn de-al meu, deci mai mititel, am întins cu sucitorul o foaie rotundă nu foarte groasă, dar nici foarte subțire, am pus brânza la mijloc, am strâns aluatul să acopăr umplutura și l-am sigilat bine, apoi l-am mai întins puțin cu sucitorul cât să obțin o plăcințică rotundă, care a aterizat în tigaia încinsă, pe care am uns-o cu puțin unt. Dar apoi am stat eu și am compilat mai bine și, aducându-mi aminte de altă tehnică dintr-o rețetă similară, tot de la R.A. Roman citire, am uns cu unt plăcintele înainte de a le pune în tigaie, așa am mai scăpat de corvoada de a unge tigaia mereu. Când s-au copt pe o parte, da, le-am întors pe partea cealaltă și când au fost gata cu totul, adică rumene și îmbietoare pe ambele părți, le-am scos frumușel, le-am mai uns c-o țâră de unt și le-am stivuit așa, în turn, ținându-le pe aragaz, să fie calde până să apară mâncătorii.
După cum v-am zis, ca umpluturi am avut brânză de burduf, în jumătate dintre ele, în cealaltă jumătate urdă de oaie cu mărar tocat și puțină sare. Dar le mai puteți umple și cu verdețuri, cu alt fel de brânză sau chiar cu magiun. Eu încă n-am încercat, pentru că varinatele astea cu brânză îmi plac suficient de mult, încât să nu mai vreau momentan altceva. Căci au ieșit, de parcă n-aș fi crezut, mi-nu-na-te!!!!!!!! Călduțe așa cum le-am savurat eu, cu lapte bătut. Mai fac! Am zis!
Poftă bună!
 |
| Cu brânză de burduf |
 |
| Cu urda și mărar |
Comentarii
Trimiteți un comentariu