Tortă de mălai

    Sub denumirea asta am luat eu rețeta din minunata carte a lui Radu Anton Roman, carte de care mă declar iremediabil îndrăgostită. După cum mai spuneam, cu diverse prilejuri, iubesc bucătăria românească, cea veche, demult uitată, dar care ne mai este adusă aminte prin intermediul unor cărți de bucate ca aceasta. Și cum mă pregăteam pentru rețetele de pe Gustos.ro, am spus să mai răsfoiesc și minunata carte amintită. Și după ce am salivat abundent peste diverse rețete, mi-am luat angajamentul să le și fac la un moment dat. A fost atunci un moment dat, acum a fost altul. Și cum după amiază se anunța alai mare și de seamă pe la casele mele (trei sferturi din familia pe care o am în dotare), nu puteam să șed eu așa, să-i întâmpin cu apă plată și brânză de vaci sau conopidă și brocoli fierte - printre chestiile comestibile de la mine din frigider, așa că mi-am suflecat mânecile - metaforic, căci aveam mâneci scurte, mi-am încins la brâu șorțul și am purces la drum. N-am plecat nicăieri, numai până la bucătărie, m-am pornit în schimb la frământat și amestecat, să fac lucruri bune cu care să-mi întâmpin oaspeții dragi.

    Mai întâi am făcut torta asta, pe care, după îndelugi analize, am înfrumusețat-o și am dichisit-o într-un mare fel, după cum o să vedeți.

    Am amestecat cu mare drag 2 căni cu făină de mălai cu o jumătate de cană cu zahăr brut, 1 linguriță drojdie de bere, 1 linguriță cu sare, 1 cană și jumătate lapte (de capră am avut eu, dar n-a spus nimic :P), o lingură cu unt și 1 ou bătut bine. Le-am amestecat cum zicea la rețetă, energic, dar nu am turnat amestecul într-o tavă ci am turnat într-o formă de silicon pentru budinci (din aceea care lasa un gol la mijloc, o sa vedeți în poze cum au ieșit)  din compoziție, până la jumătate, am pus la mijloc un amestec de marmeladă de prune și nuci ușor rumenite la cuptor, am turnat peste din restul de compoziție până s-au umplut formele și am dat tortulețele la cuptorul încins pe la 180-190 grade C până s-au făcut, să tot fi fost vreo 40 de minute. Le-am lăsat la răcit după ce le-am scos din formă și m-am gândit eu să le fac și moț, deși erau frumușele șia așa.

Dovada:

    Am tăiat în 2 câteva prune (12-14 să fi fost), le-am pus într-o cratiță cu o lingură de zahăr tip melasă, 1 bucată de anason stelat și o lingură extract de vanilie și le-am lăsat așa pe toate vreun sfert de oră. Apoi am pus cratița pe foc și am lăsat să bulbucească sosul ăsta 10-15 minute, până s-a îngroșat puțin siropul. Și cu minunea asta aromată am moțat frumos tortulețele.

    Uite-așa! Așa mămăligă-nmiresmată n-am mâncat în viața mea până acum! Nebunie totală! Data viitoare fac numai pentru mine, nu mai dau la nimeni! Și iar așa! Să trăiți, să înfloriți și torta asta s-o gătiți! :P.

Întrebare mai târzie: de ce n-oi fi făcut eu până acum bunăciunea asta?

Poftă bună!