Colțunași cu brânză

    Și uite așa, îmi mai vine câteodată dorul de mâncăruri din copilărie. Și buni mai erau colțunașii cu brânză dulce, înecați în unt și mâncați cât erau calzi, de nu puteam să mă opresc decât când nu mai era nici unul la orizont :)). Și pentru că îmi era poftă rău de tot, am făcut. Buni, buni, cu o cană cu lapte bătut lângă și pentru că i-am făcut de dulce, pe lângă unt am mai pus și ... Dar să o iau cu începutul, zic eu.

    Am făcut un aluat moale din 2 ouă, o cană cu făină integrală și un praf de sare. Am întins o foaie subțirică, cât de cât dreptunghiulară și am lăsat-o să se zvânte cam un sfert de ceas. Între timp, am amestecat niște brânză dulce de vaci cu un ou, o lingură cu zahăr brut și coaja rasă de la o lămâie, așa, de aromă. Am mai pus și o oală cu apă și sare pe foc, să clocotească. Am tăiat foaia de aluat în pătrate, în fiecare pătrat am pus câte o linguriță cu umplutură și am îndoit aluatul, lipindu-l cu degetele (operațiunea asta se poate face și cu o furculiță), astfel încât s-au format niște triunghiuri drăgălașe pe care le-am aruncat în oala cu apă bulbucindă.

     Când au început să apară la suprafață, a fost semn că trebuie salvați de acolo, așa că i-am recuperat cu o spumieră, i-am pus într-un vas și am pus unt peste ei și ceva miere, că nu terminasem să vă spun cu ce i-am mai înecat. Asta la prima tură, că la a doua m-am mai gândit eu puțin și am încercat și cu nițel sirop de arțar. Bun și el! Și cu laptele bătut rece, colțunașii calzi, îmbălsămați în unt și miere/arțar tare frumușel au mai mers. Dacă nu mă credeți, problema voastră. Merită încercați și atunci să aud comentariile :P.

Poftă bună!