La invitația Stelei Cristea de la Gustos.ro, cu care am colaborat la acțiunea SOS Satele Copiilor, o să particip la secțiunea dedicată blogger-ilor pentru tematica lunii septembrie și anume bucătăria românească. Și m-am sucit și m-am foit și am studiat eu problema și am ales câteva feluri care mie îmi plac în mod deosebit și unele dintre ele îmi amintesc cu mare drag de copilărie. Și dacă e mâncare românească, e mămăligă ... pentru mine, una! :))
E o denumire faină pentru un fel de mâncare, nu? Și bună, bună, mai ales pentru iubitorii de produse tradițional românești. Ce e, de fapt? O mămăligă stratificată și gratinată, un fel mai mult decât sățios, de gust nu mă leg, gusturile nu se comentează, dar eu aș mânca în fiecare zi, dacă nu m-aș gândi și la siluetă sau dacă aș presta activități ce necesită un aport proteic și caloric mai mare. Dar cum nu prestez munci fizice istovitoare și silueta trebuie să o monitorirez că, deh, nici măcar 30 de primăveri nu mai am, mănânc așa ceva mai răruț, că-i mai drăguț :P. De data asta, însă, beneficiarul direct a fost mama mea proprie și personală, care s-a declarat pe deplin mulțumită de talentele mele în ale bucătărelii :D. Deci, misiunea a fost îndeplinită cu succes!
Am făcut un boț de mămăligă, dar cu lapte și smântână, câte o cană din fiecare, o linguriță cu sare și o cană (cu aproximație) cu mălai, atât cât să iasă mămăliga mai moale așa, că apoi statul la cuptor a mai învârtoșat-o.
După ce s-a fiert mămăliguța (cam vreun sfert de oră a stat ea așa și a bulbucit pe foc mic), am uns o formă cu unt și am turnat un strat de mămăligă, peste el am „nins” o bucată generoasă de telemea de capră, nu foarte sărată (pentru cine vrea să știe cu exactitate, vreo 80g, 20g le-am păstrat pentru stratul de deasupra) și am mai îmbogățit umplutura și cu o bucată de șunculiță afumată (kaiser din piept scria acolo pe etichetă, dar acum vedeți și voi ce aveți la îndemână, numai afumătură să fie :P) și o țâră de piper măcinat. Am mai așternut o plapumă de mămăligă peste, să-i țină de cald minunatei umpluturi, am făcut în plăpumioară două cuiburi (cu o lingură) în care am spart 2 ouă, peste am pus încă un strat de telemea și câteva bucățele de unt, să-i dea „față” primenită minunii cu meșteșug făcute. Și țop cu ea în cuptorul încins, până s-au făcut și ouăle și întreg ansamblul și-a căpătat fața de sărbătoare și prezentare.
Așa în formă l-am prezentat și servit doamnei mame și după ce a mai stat un suflu să se răcorească, dar nu prea mult, că prea bine mirosea, l-a atacat în forță și după cum vă ziceam, i-a plăcut. Cred și eu! Mare minune românească cu dichis am făcut! Și am gustat și eu un pic, să nu mor de curiozitate :D... sau de poftă, Doamne ferește! :))
Poftă bună!
Comentarii
Trimiteți un comentariu