Vine, vine ... iarna vine, dragii mei! Prea devreme, părerea mea. Încă nu m-am pregătit sufletește pentru așa ceva, sinceră să fiu. Nici măcar nu mi-am luat la revedere de la soarele călduț de toamnă, să nu spun că mi se pare chiar urât să fie toamna asta chiar așa brutal mătrășită, fără măcar un preaviz, ceva. Trist, foarte trist. Și cei de la căldură au fost probabil luați prin surprindere, caloriferele sunt încă reci, așa că mă încălzesc și eu cum pot, cu Kittyli, șosete de lână și cât mai mult timp la gura cuptorului, meșterind diverse bunătăți, să mai uit de vremea de afară și să mai încălzesc atmosfera. Și cum aveam în program și o vizită pe la fostul meu loc de muncă, nu mă puteam duce așa, fără nimic și m-am gândit eu că ar merge o bunătate cu mere și nuci. Și pentru că tot s-a potrivit cu hrănirea maielei mele, am hotărât să folosesc restul de maia pentru blat. Un blat pufos cu maia, realizat după ideea de focaccia, dar cu un strat de mere însiropate și nuci deasupra. Așa că am pregătit cele necesare, am dat drumul la cuptor și am prestat.
Ingrediente
Aluat
- 1 cană maia nehrănită 100% hidratare
- 1 cană suc de mere
- 2 căni făină integrală speltă
- 1/2 cană făină de ovăz
- 3 linguri ulei de măsline
- 1 linguriță sare
- 1 lingură zahăr brun tip melasă
- 1 linguriță scorțișoară măcinată
- 3/4 cană miez de nucă (date la cuptor 5 minute să se rumenească)
Am amestecat maiaua cu sucul de mere, am adăugat făinurile, am acoperit vasul și l-am lăsat jumătate de oră. Apoi am adăugat sarea, zahărul și scorțișoara și am frământat direct în vas, adăugând, pe rând și uleiul de măsline. Când a început aluatul să se desprindă de pe vas și mână am acoperit și am lăsat vasul la cald, ferit de curent. După o oră am presat puțin aluatul care crescuse puțin, să-l degazez, am mai frământat ușor, încorporând cu grijă nucile și l-am mai lăsat acoperit cam 2 ore și jumătate, să crească liniștit.
Între timp am pregătit topping-ul.
Topping
- 5 mere (3 verzi, 2 roșii)
- 1 cană suc de mere
- 1 lingură miere
- 3 bețe scorțișoară
- 1 lingură extract de vanilie
- 1/4 cană miez de nucă (rumenite la cuptor)
Am curățat merele de cotor și sâmburi (am lăsat coaja), le-am tăiat în cuburi și le-am pus într-o tigaie cu sucul de mere, mierea și scorțișoara. Le-am lăsat pe foc, amestecând din când în când, până s-au înmuiat puțin merele, cam 15 minute. La final am adăugat extractul de vanilie și am pus tigaia deoparte, să se răcească merele.
Când a crescut suficient aluatul l-am luat din vasul în care a crescut și l-am pus într-o tavă unsă cu puțin ulei de măsline, întinzându-l cu mâna în toată tava. Nu trebuie să insistați. Dacă vedeți că aluatul se strânge, lăsați-l vreo 5-10 minute, apoi începeți din nou să-l întindeți. Deasupra am pus merele (am înlăturat batoanele de scorțișoară), cu sosul rămas cu tot și miezul de nucă și am dat tava la cuptorul preîncălzit la 200 de grade C pentru aproximativ jumătate de oră. Puțin înainte să opresc focul (cam cu 5 minute) am presărat deasupra un amestec din:
- 1 lingură zahăr brut
- 1/2 linguriță scorțișoară
și am pus tava în partea de sus, să se caramelizeze zahărul. Am stins focul și am mai lăsat tava în cuptor, cu ușa întredeschisă 10 minute. Am scos tava din cuptor și pentru că era o oră târzie în noapte n-am mai stat să gust (deși mă înnebunea mirosul de când era la cuptor), așa că am acoperit tava cu un ștergar și am lăsat-o până dimineață.
Și da, a meritat așteptarea. O pâinică aromată, îmbinând dulceața merelor cu bogăția nucilor, gustul unei toamne pe care o vreau, totuși, mai caldă, așa, ca pâinica mea :).
(By the way, fetelor le-a plăcut, cel puțin așa au spus ele și s-a mâncat toată plăcinta - ăsta parcă e un semn bun, zic eu :P)
Poftă bună!
Comentarii
Trimiteți un comentariu