Treceți la conținutul principal

Budincă de mei, cu vanilie, scorțișoară și căpșune



     E 1 iunie, ziua copiilor și deși nu cred că mi-aș dori să fiu din nou copil, cu siguranță aș mai vrea să mă simt ca atunci și să văd lumea cu ochii și sufletul copilului care am fost. Am avut o copilărie frumoasă și mi-e dor să mă simt din nou așa fericită și să mă bucur de lucurile simple. Și ca să recapăt o fărâmă din acest sentiment, m-am gândit să-mi fac un mic dar gustos și parfumat, cu care să încep ziua aceasta minunată. 
     De ceva vreme aveam în plan să încerc meiul, căci printre multele mele căutări de variante cât mai sănătoase de alimentație l-am regăsit folosit în diverse rețete. Nu știu cât de folosit este el în bucătăria noastră, dar m-am gândit că nu are ce să fie rău, mai ales citind despre beneficiile aduse organismului. Dacă sunteți interesați de subiect, vă invit să citiți aici mai multe. Așa că am hotărât să-l încerc pentru prima dată într-o rețetă de mic dejun și nu mică mi-a fost mirarea și mare bucuria să savurez o budincă delicioasă, ușoară, dar consistentă în același timp, pe care am aromat-o cu vanilie și scorțișoară și am îmbogățit-o cu dulceața și parfumul căpșunelor proaspete. E gata în jumătate de oră, eu aș mânca-o și la cină, nu neapărat la micul dejun, iar cei mici cred că ar găsi-o pe placul lor, căci este moale, dulce și aromată. 

Ingrediente (1 porție)
  • 1/4 cană mei
  • 1 lingură ulei de cocos
  • 1 cană cu lapte
  • un vârf de cuțit cu sare
  • 1/2 baton de vanilie tăiat pe lungime
  • 1 lingură miere (se mai poate adăuga la final dacă vreți să fie mai dulce)
  • 1/2 linguriță scorțișoară
  • 4-5 căpșune curățate și tăiate în sferturi (căpșunele mele au fost mai mari)
     Am călit meiul 3-4 minute în uleiul de cocos pus la încins într-o craticioară cu fundul mai gros, am adăugat laptele, sarea, batonul de vanilie și mierea și când a început să fiarbă am dat focul la mic și am pus un capac deasupra cratiței. Am lăsat amestecul  la fiert cam un sfert de oră, apoi am stins focul și l-am mai lăsat 10 minute, cu capacul pus, să mai absoarbă meiul din lapte. Dacă a absorbit mai mult lapte și vreți o budincă mai cremoasă, puteți să mai adăugați lapte, iar dacă este prea zemoasă, mai puneți budinca pe foc câteva minute. Am scos batonul de vanilie, am pus budinca într-un bol, am adăugat scorțișoara și am amestecat-o, am mai lăsat-o să se răcorească aproximativ 5 minute, apoi am tăiat căpșunele deasupra și am mâncat-o. 

     După cum vă spuneam, a fost delicioasă, mi-a adus aminte de orezul cu lapte pe care îl făcea mama când eram mică, așa că m-am bucurat că încă mai găsesc lucruri simple și frumoase de care să mă pot bucura așa cum făceam când eram copil și sper din toată inima s-o fac mereu.

     La mulți ani, copii mici și mari! :)

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...