Treceți la conținutul principal

Iaurt înghețat cu zmeură și sirop de mentă



     A venit vara! Bine, știu că a venit ea mai încet și pentru mulți nu-i motiv de bucurie, dar mie îmi place vara, pentru că îmi place căldura și iubesc soarele. Și ca la orice început de vară, eu am răcit! :)) Nu râdeți, chiar am răcit, dar asta nu m-a împiedicat să fac unul dintre deserturile mele preferate de vară, iaurt înghețat adică, pe care l-am combinat cu ultimul pachet de zmeură rămasă în congelator și un sos de mentă delicios, cu melasă de rodii. Yammi nevoie mare, nu se face foarte greu și potolește pofta de ceva dulce și rece în zilele arzătoare de vară și nu numai.


   Ingrediente
  • 2 căni iaurt gras (eu am avut Cedra de la Napolact)
  • 1 cană zmeură
  • 2 linguri miere
  • 3 linguri limoncello
     Le-am amestecat într-un blender și apoi am dat vasul la congelator cam o jumătate de oră. L-am scos si am mai mixat o dată compoziția, o parte din ea am turnat-o în forme de silicon, în care am pus câte o linguriță cu sirop de mentă, și am pus câte un băț pentru înghețată pe băț, cealaltă parte de compoziție am lăsat-o în vas și le-am dat pe toate din nou la congelator. Am mai scos și am mixat compoziția din vas încă de 2 ori. Dacă aveți mașină de înghețată, folosiți-o după instrucțiunile producătorului (cu ocazia asta mi-am amintit a nu știu câta oară că ar fi bine să fac ceva cercetări în domeniu să-mi iau o mașină de făcut înghețată, că nu mai merge! :)) ).

   Sirop de mentă
  • 1/4 cană melasă de rodii
  • 1/4 cană apă
  • 1/4 cană mentă proaspătă tocată
     Am pus apa și melasa într-o crăticioară pe foc mediu spre mare cam 10 minute, până s-au omogenizat bine și a început să scadă cantitatea de lichid, apoi am dat cratița la o parte de pe foc și am pus menta tocată. Am pus un capac peste cratiță și am lăsat să se infuzeze menta până s-a răcit compoziția, apoi am strecurat lichidul și am presat bine menta în strecurătoare să scot din ea toată aroma, apoi am aruncat-o, căci și-a terminat treaba. Siropul astfel rezultat l-am pus într-un borcan cu capac etanș și până la folosire l-am pus în frigider.

     O porție din iaurtul meu înghețat am mâncat-o și imediat ce s-a răcit, cu sirop de mentă turnat cu generozitate deasupra, dar cum cantitatea  pe care am făcut-o a fost mult mai mare, n-am putut s-o dau gata odată, așa că restul l-am dat la congelator. Când am mai vrut să mănânc am avut grijă să scot vasul cam cu 10-15 minute înainte, să se mai încălzească și să fie compoziția cremoasă, nu bloc de gheață. Iaurtul pe care l-am pus pe băț a ieșit tare haios și mă gândesc că e o variantă super amuzantă și pentru cei mici. Oricum, mie una mi-a plăcut mult de tot, e o alternativă sănătoasă la înghețatele mult prea dulci și pline de chimicale din comerț. Și e nemaipomenit și în alte combinații, pe care eu le voi încerca cu mare drag vara asta și, bineînțeles, o să vă țin la curent cu ce mai meșteresc :).

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...