Treceți la conținutul principal

Cartofi noi cu paprika afumată, brânză albastră și parmezan


     Când mă răzbește foamea și n-am nimic la îndemână, mă orientez cu rapiditate către ce am la îndemână prin frigider și cămară, calculând în timp ce fac un inventar rapid al posibilelor ingrediente și durata în care pot pune pe masă produsul finit. Așa se face că ieri am dat peste cartofii ăștia noi și mai multe sortimente de brânză, pentru că singurele lucruri care nu-mi lipsesc din frigider sunt brânzicile. Cum vremea rece și ploioasă de afară a cam băgat frigul în mine, mi-am spus că merge și ceva cu un pic de atitudine, așa că am scos la interval cutia cu paprika afumată iute, pe care am luat-o de la Bazarul cu mirodenii astă iarnă. În jumătate de oră am avut cartofii condimentați și savuroși pe masă, așa că, spun eu, am avut o idee bună.

     Am spălat foarte bine, fără a îndepărta coaja, 500g cartofi noi și i-am pus într-o cratiță cu apă rece la fiert cam 20 de minute. Am scurs cartofii foarte bine și i-am pus într-o tigaie încinsă, stropindu-i cu o lingură cu ulei de măsline și amestecându-i bine, bine, am adăugat jumătate de linguriță cu sare, cam trei sferturi de linguriță cu paprika afumată iute mai mult sau mai puțin, după gustul fiecăruia), un vârf de cuțit cu  piper negru măcinat, am amestecat din nou și i-am mai lăsat să capete o crustă frumoasă aurie cam 5 minute. La final am adăugat cam 50g brânză albastră sfărâmată și am ras parmezan, cam o lingură. Am amestecat și brânzicile cu cartofii, apoi i-am pus într-un bol, am mai sfărâmat puțină brânză albastră (cam 20g pe porție) și am mai ras puțin parmezan deasupra. Dacă aveți răbdare și chef, puteți să-i mai puneți puțin în cuptor să se rumenească parmezanul (nu cred că durează mai mult de 2-3 minute). Eu n-am mai avut răbdare și îmi era mult prea foame, așa că i-am atacat numaidecât, cu o mică pauză publicitară, că erau prea fierbinți. 
     Au ieșit 2 porții suficiente, după părerea mea, acum depinde și de cât de înfometați sunteți și de ce mai aveți pe lângă de mâncare. Eu i-am mâncat la masa de prânz, fără alte „garnituri” și tare buni au mai fost! :)

Poftă bună! 



Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...
2 comentarii
Citiți mai multe

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Cornuri cu maia

     Nu m-am gândit la ceva anume când am făcut rețeta asta, vroiam doar să fie ceva cu maia, să fie și dulce, de Moș Nicolae mi-a mai venit apoi în gând. Căci nu îl putem aștepta pe Moșu' fără ceva bun, nu? Și așa au ieșit cornurile de față, rumene și grăsunici, umplute cu lucruri diverse, ce sper să vă încânte. Ingrediente Aluat 230g maia albă, hidratare 50% 250g lapte de cocos (eu am avut o cremă de cocos pe care am diluat-o cu apă) 350g făină (250g făină albă, 100g făină de secară) 1 linguriță sare 2 linguri miere 1/4 cană unt de cocos topit Umplutura - rahat tăiat felii și magiun de prune cu miez de nucă.      Am amestecat maiaua cu laptele de cocos și făina și le-am lăsat cam o oră într-un vas acoperit. Am presărat apoi sarea, am adăugat miere, frământând aluatul în vas  . Apoi am început să adaug cu lingura untul de cocos, împachetând în continuare aluatul circular în vas. La un moment dat, cam când î...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe