Treceți la conținutul principal

Waffles, gaufre sau ceva bun


   Am primit mașină de făcut waffles/gaufre!!!!!!!!! Ce bucurie! Daaaa, eu mă bucur de nu mai pot când primesc ceva pentru bucătărie :P Ce să fac? Piticul responsabil cu bucătăria, cel ce sălășluiește în capul meu, e foarte agitat și trebuie potolit, iar asta a mers de minune. Partea mai nasoală e că de bucurie, ceilalți pitici au intrat în vacanță și am reușit să-mi bușesc într-un mod stupid mașina :(( Așa că acum sunt obosită și supărată, dar măcar sunt încântată de noua jucărie și de rezultatele obținute, beneficiarii waffles-urilor s-au declarat încântați. Așa că misiune încheiată cu succes! De-aș învăța să și șofez la fel de bine pe cât gătesc, ar fi o mare realizare. Dar ... știu, nu le poți avea pe toate în viață  :(. Să nu vă mai plictisesc cu ale șoferiei mele, mai bine să vă zic cum și ce am făcut cu waffles-urile mele. Inspirată de victoria Italiei în semifinala Campionatului European de Fotbal, astă noapte am făcut prima tură de waffles din viața mea ever. Compoziția a fost una simplă, ca la clătitele americane. Am pus:
  • 1 1/2 cană făină neagră
  • 1 cană lapte
  • 1 linguriță praf de copt
  • 1/2 linguriță bicarbonat de sodiu
  • 1/2 linguriță sare
  • 2 ouă
  • 1 linguriță extract de vanilie
  • 1 lingură miere
  • 1/2 cană ulei din sâmburi de struguri
   Pentru ornat am mai pus niște miere și afine.

   La compoziția de bază am amestecat ingredientele uscate, apoi separat pe cele umede și le-am combinat. Am turnat din compoziție în mașina de waffles, am băgat aparatul în priză și a durat cam 4 minute pentru fiecare tură. În total au ieșit 10. Deasupra, după cum v-am zis, am mai turnat nițică miere și am presărat afine. S-au mâncat și mi s-a zis că au fost foarte bune. I-am crezut pe cuvânt! Data viitoare o să le încerc și eu să văd cum au ieșit :P. Weekendul ăsta plănuiesc să mai încerc câteva variante ;). So, stay tuned!

Poftă bună!





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...