Treceți la conținutul principal

Focaccia cu rozmarin și usturoi


   Nu e bună, e foarte bună, e genială, dacă nu mă opream, o mâncam pe toată imediat ce am scos-o din cuptor :D
   Nu vă plictisesc cu nici o poveste, nici cu poze multe (că dacă nu ies prea faine iar o sa am plângeri și nu vreau să supăr pe nimeni), vă dau doar rețeta și vă sfătuiesc călduros să o încercați.

   Ingrediente
  • 250g făină integrală de grâu
  • 250g făină neagră de grâu
  • 150ml apă călduță +  150ml lapte călduț (eu le-am amestecat și le-am încălzit puțin pe foc) 
  • 50ml ulei din sâmburi de struguri
  • 1 lingură miere
  • 1 linguriță sare
  • 1 linguriță rozmarin uscat
  • 1/2 linguriță piper
  • 1 plic drojdie uscată
  • 1 lingură fulgi de usturoi (opțional)
  • 50g unt + 4-5 căței de usturoi pisați + 1 lingură de sare mare pentru topping
   Ingredientele, mai puțin cele pentru topping, le-am pus în ordine în mașina de făcut pâine la programul de frământat și dospit. Când a fost gata, am scos aluatul și l-am întins cu mâna într-o tavă unsă cu unt, făcând cu degetele gropițe în aluat, apoi am pus pe deasupra untul frecat cu usturoiul și am presărat sarea. Am acoperit cu folie de plastic și am mai lăsat jumătate de oră la cald să mai crească. Am pus tava în cuptorul preîncălzit la 190-200 grade C, poate chiar mai mult la început, pentru vreo jumătate de oră. Chiar dacă inițial cuptorul  e încins la o temperatură mai mare (eu pentru pâine îl pun pe la 200-220 de grade C), las la temperatura asta cam 5-10 minute, după care o reduc până pe la 180-190. Depinde și de felul de pâine și de dimensiunile ei. Însă musai primele 10-15 minute nu deschid cuptorul, să nu se surpe la mijloc. 
   Și minunea asta a ieșit. După cum spuneam la început, cu greu m-am abținut să nu mănânc în cantitate industrială, doar am rupt o felie și am mâncat-o cu unt. Yammmi! Au primit și fetele azi la serviciu. Cu hummus.  Și cică le-a plăcut :P. Le mai duc și data viitoare ;).
Poftă bună!




Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...
2 comentarii
Citiți mai multe

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Cornuri cu maia

     Nu m-am gândit la ceva anume când am făcut rețeta asta, vroiam doar să fie ceva cu maia, să fie și dulce, de Moș Nicolae mi-a mai venit apoi în gând. Căci nu îl putem aștepta pe Moșu' fără ceva bun, nu? Și așa au ieșit cornurile de față, rumene și grăsunici, umplute cu lucruri diverse, ce sper să vă încânte. Ingrediente Aluat 230g maia albă, hidratare 50% 250g lapte de cocos (eu am avut o cremă de cocos pe care am diluat-o cu apă) 350g făină (250g făină albă, 100g făină de secară) 1 linguriță sare 2 linguri miere 1/4 cană unt de cocos topit Umplutura - rahat tăiat felii și magiun de prune cu miez de nucă.      Am amestecat maiaua cu laptele de cocos și făina și le-am lăsat cam o oră într-un vas acoperit. Am presărat apoi sarea, am adăugat miere, frământând aluatul în vas  . Apoi am început să adaug cu lingura untul de cocos, împachetând în continuare aluatul circular în vas. La un moment dat, cam când î...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe