Treceți la conținutul principal

Blini cu cremă de brânză și somon afumat


     Dacă e ceva cu brânză și pește, pentru mine e suficient de încercat. Iar clătitele astea rusești sunt baza perfectă pentru combinația de față. De unde vin ele? De la popoarele slave, se spune, rușii fiind cei ce le-au făcut cunoscute și ele se deosebesc de alte clătite prin faptul că au în compoziție drojdie ca agent de creștere. Eu am apelat la drojdia sălbatică, pentru că o aveam la îndemână și am lăsat aluatul  la dospit peste noapte în frigider, dar se pot face și cu drojdie comercială și se pot lăsa la dospit la temperatura camerei o perioadă mai scurtă. Nu știu dacă e „vina” maielei și a fermentatului la rece o perioadă mai lungă, dar rezultatul a fost într-adevăr, unul spectaculos. Clătitele au ieșit foarte pufoase și moi, aromate subtil, iar crema de brânză și somonul le-au completat într-un mod armonios, spre delectarea papilelor mele gustative. Dacă aveți timp și curiozitate vi le recomand din toată inima, ca gustare sau ca aperitiv la o ocazie mai deosebită. Sau fără nici o ocazie, pur și simplu de răsfăț și poftă.

Aluat blini (16 bucăți)

  • 100g maia 100% hidratare (cât de cât proaspăt hrănită)
  • 75ml lapte călduț
  • 1 ou la temperatura camerei
  • 75g făină de hrișcă
  • 1/4 linguriță sare
  • un praf de piper cu lămâie
  • 1 lingură mărar tocat mărunt 
     Am amestecat ingredientele într-un vas pe care l-am acoperit și l-am lăsat la frigider peste noapte (de pe la ora 21 la ora 12 a doua zi). A doua zi l-am scos cam cu 2 ore înainte de a le coace și le-am lăsat la temperatura camerei. Apoi le-am copt în tigaia de clătite încinsă și unsă cu puțin ulei, le puteți pune și la cuptor, pe foaie de copt, întorcându-le după ce s-au copt pe o parte și mai lăsându-le să se pătrundă și pe partea cealaltă. Aș estima la cuptor timpul la 4-5 minute pe o parte la 175 de grade C, 2-3 minute pe cealaltă parte, dar e de urmărit, eu nu am făcut varianta asta, ci le-am copt în tigaia de clătie, cam 2-3 minute pe o parte, 1-2 minute pe partea cealaltă. După ce le-am terminat pe toate le-am lăsat să se răcească puțin înainte de a le orna cu crema de brânză și somonul afumat.

Crema de brânză
  • 1 cutie cremă de brânză
  • 1 lingură mare plină cu smântână fermentată grasă
  • coaja rasă de la o lămâie
  • 1/2 linguriță zeamă de lămâie
  • un vârf de cuțit cu sare
  • un vârf de cuțit cu piper verde măcinat
     Am ornat blini cu crema de brânză cu ajutorul unui poș, iar deasupra am pus somonul afumat și restul ingredientelor de la topping.

Topping
  • fâșii subțiri de somon afumat (aproximativ 50g)
  • bucăți de lămâie
  • mărar

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...