Treceți la conținutul principal

Brioșe-rulou cu apă de portocal, fistic și miere




     Vine primăvara și sper din toată inima să aducă și vremea însorită și toate bunătățile ei cât de curând, că m-am săturat de frig și vreme mohorâtă până peste poate! Și cu speranța de primăvară călduroasă-n suflet mi-a fugit gândul iar la țările calde și în special la Siria cea cu arome îmbietoare și dulciuri parfumate. Și cum iar aveam un surplus de maia la îndemână, m-am gândit să-l transform în ceva bun, cu care să-mi mai alin, măcar pentru puțină vreme, dorul de soare și de aromele orientale. 

   Ingrediente aluat
  • 1 cană maia hidratare 100% cât de cât hrănită, de la frigider
  • 1 cană lapte călduț
  • 3 căni și 1/4 făină integrală speltă
  • 2 ouă
  • 2 linguri ulei
  • 2 linguri apă de portocal
  • 1/2 linguriță sare
  • 2 linguri miere
  • în plus 1-2 linguri cu făină pentru suprafața de lucru unde am întins aluatul
   Umplutura
  • 50g unt topit, ușor răcit
  • 1/2 cană fistic măcinat
   Glazură și decor
  • 50g unt topit
  • 2 linguri miere
  • 1 lingură apă de portocal
  • fistic
     Am amestecat maiaua cu laptele, am pus ouăle bătute ușor, apa de portocal, mierea și făina, apoi am adăugat sarea și am frământat aluatul obținut în vasul în care am pus toate ingredientele cam 10-15 minute, prin împăturiri circulare, adăugând și uleiul puțin câte puțin în timpul acesta. Când am observat că aluatul începe să se desprindă cu ușurință de pe mână și vas, am acoperit vasul și am făcut 2 împăturiri tot în vas, la interval de 55 de minute. Am mai lăsat aluatul cam 1 oră după a doua împăturire să se odihnească, apoi l-am pus la frigider până a doua zi. 

      Înainte cam cu o oră de a scoate aluatul și de a face brioșele, am încins cuptorul la 220-230 grade C.

     Am înfăinat bine blatul de lucru, am întins cu grijă aluatul scos direct din frigider - operațiunea asta mi-a cam dat emoții, având în vedere că aluatul era destul de hidratat, dar m-am străduit să lucrez repede și să nu intru în panică și să am mereu mâinile înfăinate - într-un dreptunghi, apoi l-am uns cu untul topit și am presărat fisticul măcinat. Am rulat aluatul (m-am ajutat la operațiunea asta de o racletă mai mare, înfăinată și ea) și l-am tăiat în bucăți de cam 2 cm lățime, punându-le în tava de brioșe bine unsă cu unt. Tava mea are 12 forme, însă a mai trebuit să folosesc 4 forme de silicon pentru cantitatea de aluat pe care o aveam. Am uns cu o pensulă înmuiată în unt topit brioșele, apoi le-am dat la cuptorul preîncălzit la 220-230 de grade C cam 15 minute, apoi am scăzut temperatura la 180-190 de grade C și am mai lăsat brioșele să se coacă încă 20 de minute. După ce le-am scos din cuptor, le-am uns cu glazura pregătită (obținută din amestecul untului topit cu mierea și apa de portocal) și le-am mai lăsat încă 5 minute în tavă, apoi le-am scos pe un grătar de răcire și le-am lăsat la temperatura camerei. Le-am ornat cu bucățele de fistic.

     Le-am savurat alături de o cafea arăbească cu cardamon la micul dejun, dar și la gustare, cu o ceașcă cu ceai de portocale și am lăsat aromele să mă poarte cu gândul la țările calde, îndepărtate, unde înfloresc portocalii și iasomia :).

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...