Treceți la conținutul principal

Chec cu dovleac și banane


    Din saga „dovleacul lovește din nou”, încă o rețetă cu ingredientul meu vedetă. Scuze că mi-a luat așa de mult timp să postez rețeta, dar zilele astea n-am avut timp pentru nimic și așa m-a apucat o jale, încât nu pot să dorm, așa că stau și scriu rețeta asta pe care știu că o așteaptă câteva fete cucuiete :).

Ingrediente uscate
  • 1 cană făină speltă
  • 1 cană făină integrală de grâu
  • 1 cană făină de orez
  • 1/4 linguriță sare
  • 2 lingurițe praf de copt
  • 1/2 linguriță bicarbonat de sodiu
  • 1 linguriță condimente de iarnă (v-am mai spus, cred, că mi-am luat un mix de condimente de la Kamis) - dacă nu aveți amestecați scorțișoară, ghimbir, nucșoară, cuișoare, cardamon sau ce condimente vă plac mai mult
Ingrediente umede
  • 400g piure de dovleac (dovleac copt și pisălit)
  • 3 banane smotocite bine cu furculița (le puteți pune la blender cu dovleacul copt, mie mi-a fost lene, așa că le-am pisălit cu o furculiță)
  • 2 ouă bătute ușor
  • 2 linguri sirop de agave/miere/ sirop de arțar
  • 1 cană lapte bătut
    Am amestecat separat ingredientele uscate și pe cele umede, apoi le-am combinat și am mai amestecat în compoziția obținută 50g miez de sâmburi de caise (am cumpărat de la DM) ușor rumeniți la cuptor pentru 4 minute, 50g stafide și 75g ciocolată neagră (eu am pus bumbi, puteți să tocați cu cuțitul o ciocolată normală).

    Am pus amestecul într-o formă de chec tapetată cu foaie de copt și am dat-o la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C cam 45min - 1 oră (până când a ieșit scobitoarea curată). Cam cu 5-10 minute înainte de a scoate checul din cuptor, l-am uns cu o lingură de sirop de arțar și am presărat niște semințe de dovleac. S-au caramelizat ușor, dând un gust deosebit checului. Am scos checul din cuptor și l-am mai lăsat vreo 10 minute în tavă, apoi l-am scos și l-am lăsat să se răcească pe o parte.
    A ieșit tare bun, sățios și a mers de minune dimineața cu lăptic sau cu lapte bătut.

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...