Treceți la conținutul principal

Mini tarte cu camembert și mere



     Mult mi-a mai trebuit să scriu rețeta asta, recunosc, dar ultimele două săptămâni au fost cam horror pentru mine și sper să revin cu forțe proaspete de săptămâna viitoare. Tartele astea le-am făcut tot de sărbători și mi-au plăcut în mod deosebit pentru că eu sunt mare iubitoare de brânză cu mucegai, indiferent de tipul ei. Iar camembert-ul îmi place cu precădere alături de mere sau struguri albi și un vin alb sec sau demisec, depinde ce am prin casă. Am făcut un aluat de tarte simplu, cu faina integrala, am pus camembert și merele ușor caramelizate, parfumate cu puțin cimbru. Sunt bune ușor călduțe, dar și reci se mănâncă la fel de bine, nu-i nici o problemă :).

  Ingrediente

  Aluat tarte (24 bucăți - minitarte)

  • 140g făină (70g făină albă, 70g făină integrală)
  • 1 vârf de cuțit cu sare
  • 115g unt rece, tăiat în bucăți
  • 1 ou mediu
  • 1 linguriță oțet de vin alb
  • 1 lingură apă rece
     Ca la toate aluaturile de tarte, am fărâmițat untul în făina amestecată cu sarea, am pus oul ușor bătut cu furculița, oțetul și apa și le-am adunat pe toate într-un aluat omogen, căruia i-am dat o  formă de disc, l-am înfășurat în folie alimentară și l-am dat la frigider cam jumătate de oră. L-am scos din frigider, l-am întins pe masa de lucru, am decupat cercuri pe care le-am pus în formele de tarte, aranjându-le astfel încât aluatul să îmbrace pereții formelor. Le-am așezat pe o tavă și le-am dat vreun sfert de oră la frigider, timp în care am încins cuptorul la 180 de grade C. Am înțepat aluatul cu furculița (să nu se umfle la copt, puteți folosi și varianta cu hârtie de copt și boabe de fasole) și am dat tartele la cuptor cam 20 de minute. Le-am scos și le-am lăsat în forme să se răcească.

  Umplutura
  • 100g camembert
  • 2 mere Golden mai mici, curățate doar de cotor și spălate bine, tăiate felii subțiri
  • 1 lingură unt
  • 1 lingură zahăr brut
  • 1 lingură cognac/brandy
  • un vârf de linguriță cimbru uscat
     În fiecare coajă de tartă am pus o feliuță de camembert. Am topit untul într-o tigaie, am pus zahărul și l-am caramezilat puțin, apoi am pus feliile de măr și cognac-ul, am presărat cimbrul și le-am lăsat să se înmoaie, amestecând ușor, să nu se rupă, cam 5-6 minute. Le-am pus în tarte peste brânză și le-am mai dat la cuptor circa 10 minute, până s-a topit brânza.

     Asta a fost tot. Le-am servit la aperitiv și după cum vă spuneam, mie, una, mi-au plăcut tare mult și nici restul poporului nu s-a plâns ;).

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...