Treceți la conținutul principal

Salată de sparanghel cu ouă și gorgonzola



     An nou, lăsăm în urmă mesele festive și revenim ușor, ușor la bunele obiceiuri alimentare de zi cu zi. Așa că o salată consistentă merge și la un mic dejun întârziat, și chiar la prânz, că are tot ce trebuie și nu mai spun cât de gustoasă e.

Ingrediente
  • 200g sparanghel
  • 2 ouă fierte
  • 50g gorgonzola
  • 1 lingură ulei de măsline
  • 1 lingură zeamă de lămâie
  • sare, piper după gust (cam 1/4 linguriță din fiecare)
     Sparanghelul l-am pus la fiert în apă clocotită cu sare cam 5-6 minute, apoi l-am scurs și l-am pus într-un vas cu apă foarte rece (eu am pus vasul cu apă cam 10-15 minute în congelator, merge să puneți și cuburi de gheață într-un vas cu apă rece), să opresc gătirea în continuare a sparanghelului și să-mi rămână și culoarea lui verde frumoasă. Apoi l-am scurs, l-am uscat bine de apă cu ajutorul prosoapelor de bucătărie și l-am pus pe farfurie. Am tăiat în 4 cele două ouă fierte tare, am fărâmițat peste gorgonzola, iar deasupra am pus sosul făcut din ulei, zeamă de lămâie, sare și piper. Le-am amestecat puțin pe toate, le-am mai lăsat puțin să se amestece toate aromele și apoi am mâncat-o
     Super, super bună a fost,sparanghelul a  ieșit puțin crocant, dar fraged, e simplu de făcut și recunosc, am o mare slăbiciune pentru sparanghel, dar e atât de bun, că nu mă pot abține. Din păcate, la noi e și foarte scump, cel proaspăt cel puțin, așa că dacă aveți ocazia să luați, încercați-l într-o salată de felul ăsta, nu veți fi dezamăgiți!

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...