Treceți la conținutul principal

Pâine integrală (cu maia)


     Pentru că de cele mai multe ori, după cum vă spuneam, nu mă îndur să arunc restul de maia care rămâne după hrănirea maielei mamă, dar nici nu pot să o stochez pentru eternitate, așa că trebuie să fac ceva. Și ce nu se transformă în clătite, blat de pizza sau alte cele, se transformă într-o pâinică făcută la inspirația de moment. Și de data asta, inspirația a dat naștere următoarei formule. Pâinica ce a rezultat a fost una uimitoare, oarecum, pentru că, deși am folosit maia nehrănită, gustul acru nu a fost pregnant, a ieșit ușor dulceagă, moale, iar crusta, chiar dacă rumenă, nu a fost la fel de crocantă ca la pâinea simplă, iar asta o pun eu pe seama uleiului de măsline din compoziție. De data asta am ales metoda mai comodă pentru frământat și dospit, adică am pus ingredientele în mașina de pâine, programul pentru aluat, de o oră și jumătate.

Ingrediente

  • 1 cană maia nehrănită scoasă din frigider cam cu o oră înainte
  • 2 căni făină speltă integrală
  • 1 și 2/3cană făină de grâu integrală
  • 1/2 cană făină secară
  • 1/2 cană semințe de cânepă
  • 1 lingură cu vârf făină albă
  • 1 cană și 1/2 apă
  • 1 lingură miere 
  • 1/2 cană ulei de măsline
  • 1 linguriță sare


     După ce s-a terminat programul, am scos aluatul pe blatul de lucru înfăinat, l-am presat ușor, să scot gazele, apoi am împărțit aluatul în 4 (nu e musai, puteți face o pâine mai mare, 2, câte vreți), 3 bucăți mai mici și una mai mare și le-am dat preformă rotundă. Le-am acoperit și le-am lăsat cam jumătate de oră să se odihnească. Apoi le-am dat forma finală, cele 3 bucăți mai mici au devenit pâinici lungi, mini-franzele, cea mare o pâine rotundă. Până îmi vin banetoanele comandate, folosesc improvizațiile mele, respectiv un coș rotund cu husă bine înfăinată pentru pâinea rotundă, pâinicile lungi le-am pus între cutele unui ștergar înfăinat, le-am acoperit bine pe toate și le-am dat la frigider până a doua zi, cam 18 ore. Direct din frigider le-am scos și le-am crestat, apoi le-am dat la cuptorul preîncălzit la 230 de grade C. Le-am copt cu abur 15 minute la 230 de grade C, apoi la 200 de grade C cam 25 de minute pâinicile mici, 30-35 de minute pâinea rotundă - le-am copt pe rând, mai întâi pâinile mici, apoi pâinea rotundă, cât timp am copt prima tură, pâinea cealaltă a stat la frigider.

      Una dintre pâinile mici a fost sacrificată la puțin timp după ce le-am scos din cuptor, din motive obiective - mai mult sau mai puțin :P - în primul rând eram super curioasă să văd cum a ieșit, în al doilea rând mirosea mult prea bine și nu m-am putut abține :D. A doua zi am cercetat din nou problema și recunosc, subiectiv vorbind, mi-a plăcut ce am gustat. 
     Și un mic secret, Kittylina mea e mare fană pâine cu maia și pâinica asta i-a plăcut tare mult, că n-am scăpat de ea până nu i-am dat câteva bucățele să le ronțăie :).
      A fost un experiment reușit din punctul meu de vedere, deci mă declar super mulțumită!

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...