Treceți la conținutul principal

Piept de pui marinat cu lămâie și usturoi

 
 

    Mi-am luat o carte nouă cu rețete de mâncăruri „rapide, cu grăsime puțină” , spune titlul ei. Are, după cum bine ne-am obișnuit și chestii mai puțin pământene (adică ingredinete ori foarte scumpe ori  pe care trebuie să le iei din altă țară eventual, că la noi mai rar le găsești), dar unele pot fi adaptate cu succes, ceea ce am făcut și eu pentru rețeta aceasta. E o rețetă care necesită ceva timp pentru marinat carnea ( minim 2 ore, recomandat de lăsat la marinat peste noapte) - dacă ești cu foamea-n gât, nu cred că e o idee bună să vă apucați de așa ceva :))
 Eu am pus următoarele:
  • 3 bucăți piept de pui fără os și fără piele, spălate și curățate
  • 4 căței de usturoi, zdrobiți
  • coaja fin rasă și zeama de la 2 lămâi
  • 1 ardei iute roșu curățat de semințe și tăiat mărunt
  • 2 1/2  linguri de miere
  • 1 lingură coriandru măcinat
  • sare și piper negru proaspăt măcinat
  Se asezonează puiul cu sare și piper. Se amestecă usturoiul, coaja și zeama de lămâie, ardeiul iute, mierea și coriandrul măcinat. Se acoperă cu marinata pieptul de pui, se acoperă și se dă la frigider, minim 2-3 ore sau peste noapte.

  Se încinge cuptorul la 200 grade. Puiul se coace în marinată 35-40 de minute, până când se frăgezește.
  Se servește cu o garnitură de cuscus sau orez, cu salată de rosii coapte sau fiecare cu ce are și poftește (Eu o să fac o mega-salată de roșii și pătrunjel ;)  ) 
    Poftă bună! :)




  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...