Treceți la conținutul principal

Pâine din făină integrală

Sunt obosită de nu mai pot, dar măcar am terminat de făcut ce mi-am propus pe ziua de azi. Si pentru că nu vroiam să vi se aplece untul aromat de ieri, în caz că ați făcut, am spus să pun repede și rețeta de pâine, să mâncați pe săturate. :)
Recunosc, încă nu am ajuns la răbdarea necesară pentru a experimenta și o pâine mai elaborată, o singură dată am făcut baghete, într-adevăr au un gust extraordinar, sunt nemaipomenite, dar durează ceva timp. Promit că o să mă apuc și de asta, dar cum am în dotare o mașină de făcut pâine performantă, o pun la treabă de câte ori am nevoie de o pâinică bună, proaspătă, cu ingrediente pe care să le cunosc și eu, nu să citesc niște litere pe etichetă - litere care nu îmi spun nimic bun, oricum.
Am găsit mai multe rețete interesante, inclusiv pe CD-ul mașinii de pâine și pe multe le-am și încercat. Eu prefer pâinea din făină integrală, de orice fel, de secară, de grâu, de alac (speltă) , soia etc. Ceea ce se întâmplă la pâinea făcută din acest fel de făină e că ea nu crește la fel de mult ca și cea din făină albă, pentru că îi lipsește glutenul - „vinovat” de pufoșenia pâinii celei albe și gustoase. Așa că am mai căutat, m-am mai documentat puțin și am ajuns la concluzia că pot „ajuta” puțin pâinea mea din făină integrală să mai ia avânt, adăugînd puțin gluten. Concluzie la care au ajuns și alții înaintea mea, așa că bazându-mă pe o rețetă găsită pe net, am făcut și eu următoarea pâinică, cu mici modificări. Voi încerca și varianta originală data viitoare. De data aceasta pot să spun că mi-a ieșit bine, se putea și mai bine, având în vedere faptul că față de rețeta originală, unde se foloseau 3 căni de făină integrală de grâu, iar eu am folosit 2 căni de făină integrală de grâu și o cană de făină de alac (speltă), untul l-am înlocuit cu ulei din sâmburi de struguri, iar în loc de zahăr am pus miere. La combinația mea de făinuri cred că ar fi mers puțin mai mult gluten, oricum, pâinea a crescut mai mult decât atunci când nu am folosit, așa că merită încercată. Cine nu are mașină poate urma varianta clasică de pâine, faceți plămădeala, o lăsați 10 minute până își dublează volumul, adăugați restul ingredientelor, frământați, lăsați la dospit (atenție, la pâinea din făină integrală trebuie să măriți timpul de creștere, o să fie în jur de 2 ore).


Ingrediente
  • 2 căni făină integrală de grâu
  • 1 cană făină de alac*
  • 1/4 cană gluten de grâu (se găsește la magazinele naturiste, marca SanoVita)
  • 1 pachet drojdie
  • 2 linguri ulei din sâmburi de struguri
  • 1 lingură miere
  • 1/2 linguriță de sare
  • 1 1/4 cană apă caldă (nu foarte fierbinte, pentru că „omoară” drojdia, cam la 45 grade C, adică trebuie să puteți să țineți mâna în apă și să nu vă opăriți)
* Grâul spelta (cunoscut și sub numele de alac) este o specie de grâu cultivată încă din timpuri străvechi. Spre deosebire de grâul comun, spelta are un gust mai intens, amintind de cel de nucă, şi este mai bogată în fibre, vitamine, minerale, acizi graşi esenţiali și hidraţi de carbon iar produsele au conținut ridicat de calciu, magneziu, fosfor, seleniu.
Se pun ingredientele în ordinea specificată de mașină, eu am folosit programul de pâine integrală (6) la mașina Moulinex OW5023.


Cam așa arăta în mașină, în plin proces de dospire





Și așa a ieșit (am tăiat pâinea cam la o oră și jumătate după ce am scos-o din mașină, era ușor răcită)





Și pentru că încă îmi era în minte înțepenită imaginea de ieri, am pregătit o feliuță de pâine cu unt aromat și este ... o nebunie. Merită încercată ;)
Poftă bună!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...