Treceți la conținutul principal

De bun venit

Da, m-am hotărât și eu într-un final să fac un blog, că numai asta mai aveam de făcut :)) Trecând peste glumă, chiar m-am gândit eu serios și mi-am spus că ar trebui să profite și alții de pe urma strădaniilor mele în ale bucătăritului. Știu bine cât contează o idee salvatoare când nu mai știi ce să gătești, când vrei ceva rapid și bun și în general criza de idei ne dă avânt pe calea internetului în căutare de soluții salvatoare. Și uite așa, văzând ca isterizez lumea cu pozele mele de mâncare pe facebook, mi-am spus că ar fi momentul să o fac într-un cadru mai organizat, să nu se mai plângă lumea și să dau și rețetele, că așa mai îmbunez poporul.
Care e ideea de bază? Să fie bun, să fie sănătos, să fie ușor. Pentru primele două pot să garantez fără nici o problemă, cât de ușor va fi sau nu, asta o las pentru voi să decideți, dacă vă inspiră ceva de pe aici și vreți să încercați. Dar și eu sunt mare împătimită a lucrurilor simple, evident din cauza timpului, căci de cele mai multe ori la sfârșit de săptămână am suficient timp pentru bucătărie.
Pasiunea mea pentru gătit e veche, prima experiență culinară nu a fost una încununată de succes 100%, pentru că, deși teoria e frumoasă și poate fi aplicată, tot practica ne dă bătăi de cap. Prin clasa întâi fiind, m-a apucat pe mine febra creației și pofta de ... clătite. Zis și făcut. Am adunat toate cărțile de bucate disponibile din casă, am amestecat, am făcut totul ca la carte și ... partea aceasta a ieșit minunat. Dar ... mai trebuia să le și coc în tigaie. După câteva încercări nereușite, am abandonat o oală de 2 litri cu aluat de clătite în frigider, făcându-i astfel o „ minunată” surpriză mamei mele, când a venit acasă de la serviciu. Dar nu am scăpat așa usor, căci mama m-a ținut lângă ea cât timp a făcut clătitele, să învăț și să nu-i mai fac altă dată asemenea „surprize”. Așa că am hotărât că cel mai bine, pentru amândouă, ar fi să încep pregătirea mea în ale bucătăritului organizat, sub supraveghere, cel puțin pentru acel moment. :) Și încet, încet am început și am continuat și m-am perfecționat (spun eu :P ) și continuu să învăț și să experimentez, pentru că bucătăreala asta pentru mine e mai mult decât o necesitate, este o formă de terapie, care mă ajută să mă relaxez și mă provoacă mereu în a găsi gusturi, combinații, idei noi.
Unele ingrediente folosite în rețetele mele sunt mai neobișnuite gustului nostru românesc. O să încerc să dau și explicațiile necesare despre ele și de unde le puteți lua sau cu ce le puteți înlocui (dacă este posibil).
Am ales să mănânc, atât cât se poate, sănătos, de aceea, din rețetele mele vor lipsi, poate, unora, preparatele tradiționale românești și cele pe care am ales să le prepar sunt puțin modificate, pentru gustul meu.
Dar „vorba lungă, sărăcia omului” ... Așa că, acestea fiind spuse, eu zic să ne apucăm de treabă. :)
Si pentru că acesta se vrea un mesaj de bun venit, vă spun:
„Bine ați venit și vă invit cu mare drag să luați parte la bucătăreala mea de fiecare zi!”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...