Treceți la conținutul principal

Cornulețe cu osânză



     Ce-i osânza? Conform DEX, „grăsime crudă de porc din regiunea abdominală”. Dap, untură, adică, folosită pentru a da frăgezime diverselor prăjituri făcute în casă, că era mai la îndemână decât untul. Mama facea când eram mică saleuri cu untură și îmi amintesc viteza supersonică cu care dispăreau :)). Și cum am achiziționat așa ceva și mă tot căzneam de ceva vreme să o folosesc, să nu mai zacă prin frigider, Crăciunul a venit numai bine și am strecurat printre multele prăjiturele de inspirație nu tocmai românească și cornulețele fragede, cu gustul copilăriei, după cum mi-au spun prietenii, „exact ca și cornulețele făcute de bunica”. Și cum eu nu aveam rețeta și nici prin cărțile mele nu am găsit așa ceva, am sunat-o pe mama :D. Și mi-a dat rețeta asta minunată, pe care am făcut-o și bine am făcut! Au ieșit niște cornulețe parfumate, care se topeau, la propriu, în gură de cât de fragede erau. Săru'mâna, mama!

Ingrediente
  • 1 cană untură rece, de la frigider
  • 3 căni făină
  • 1/4 cană lapte călduț
  • 1 vârf cuțit sare
  • 1 lingură rom
  • 20g drojdie
  • gem de prune pentru umplutură

     Am dizolvat drojdia în lapte. Am cernut făina într-un bol și am amestecat-o cu sarea, am adăugat untura, le-am amestecat  puțin cu vârfurile degetelor, astfel încât untura să fie distribuită cât de cât în făină. Am făcut o gaură în mijloc și am adăugat drojdia dizolvată în lapte și romul, am integrat amestecul de făină cu untură până am obținut un aluat omogen, pe care l-am frământat cam 5 minute. Am acoperit aluatul și l-am lăsat să se odihnească jumătate de oră. L-am întins în formă de disc, l-am tăiat în două, apoi în 4, apoi încă o dată, fiecare sfert în 2, pentru că am vrut cornulețe mai mici. În fiecare capăt de fâșie astfel obținută am pus puțin gem și le-am rulat. Am pus cornulețele în tavă, pe o foaie de copt și le-am dat la cuptorul preîncălzit la 190 de grade C pentru aproximativ jumătate de oră, până au început să se rumenească. Le-am scos pe un grilaj și am presărat zahăr pudră vanilat cât erau calde. 


Poftă bună!



Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc
2 comentarii
Citiți mai multe

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe