Treceți la conținutul principal

Cupcakes cu mere și vin roșu



      Ei, da! Pentru că am intrat oficial în prima lună de iarnă, pentru că e sărbătoarea țărișoarei noastre, nici nu concep să nu fie ceva bun pe masă și, pe cât se poate, să ne amintească de iarnă și de sărbătoare, nu? Așa că am ales o combinație clasică de arome de sezon, completată și înnobilată de savoarea vinului roșu demidulce. Prăjiturelele perfecte pentru o asemenea zi!

Ingrediente

  • 125g unt moale
  • 125g zahăr (eu am combinat zahăr muscovado light și zahăr tip melasă)
  • 2 ouă mari (eu am pus 3 mai mici, că sunt de țară)
  • 125g făină
  • 1/2 linguriță praf de copt
  • 1 vârf de cuțit cu sare
  • 3 linguri vin roșu demidulce
  • 1/2 linguriță scorțișoară
  • 2 mere mici curățate de coajă și de cotor și tăiate cuburi foarte mici
      Untul se amestecă cu zahărul bine, cu mixerul, până se obține o compoziție pufoasă, se adaugă, pe rând, ouăle, vinul, apoi făina amestecată cu praful de copt, sarea și scorțișoara. La final se adaugă bucățelele de mere, se pun în formele de hârtie în tava de brioșe/muffins/cupcakes și se dă tava la cuptorul preîncălzit la 190 de grade C pentru 15-20 de minute, să treacă testul cu scobitoarea. Se scot din cuptor, se mai lasă 5 minute în formă, apoi se scot pe un grătar să se răcească complet înainte de a le orna.

Glazura
  • 1/2 cană unt moale
  • 3 căni zahăr pudră
  • 1 lingură și 1/2 vin roșu demidulce
  • 1/2 linguriță cardamon măcinat
  • 1/2 linguriță nucșoară măcinată
       Se amestecă toate ingredientele cu mixerul până se obține un amestec omogen, cremos, se pune în poșul dotat cu vârf în formă de stea și se decorează cupcake-urile.

  Eu am preferat să fac mini-cupcakes, mi-au ieșit 24, dacă folosiți forma normală de brioșe/muffins/cupcakes, ies 12. La fel de frumoase, gustoase și aromate! 

Poftă bună!





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...