Stollen cu marțipan

Acest cozonac nemțesc cu fructe, migdale și marțipan este printre dulciurile mele favorite de Crăciun. Nu dați cu pietre în mine, cozonacul nostru e foarte bun, minunat, îl fac cu mare drag, dar nu e chiar pe placul meu, recunosc. În schimb, prefer aluatul încărcat de fructe uscate, nuci, condimentat, așa cum e stollen-ul. Despre ce feluri puteți întâlni, vă invit să citiți aici. Rețeta pe care eu am urmat-o, cu mici modificări, o regăsiți pe același site, pe această pagină. Repet, eu am făcut unele modificări și după cum am observat pe parcursul procesului tehnologic, cantitatea de aluat e suficientă pentru 2 cozonaci mari sau 4 medii, dacă vreți să faceți pentru a da cadou, vă pot ieși chiar 6 bucăți mici. Având în vedere faptul că a fost destul de mult aluat, doar unul dintre cozonacii mei a ajuns să aibă umplutură de marțipan, celălalt nu, pentru că nu mai aveam marțipan. Nu-i nimic, a ieșit minunat și așa. Aluatul îl puteți realiza după metoda dată, e cam la fel cu cea a aluatului nostru de cozonac sau puteți apela la ajutorul mașinii de făcut pâine (așa cum am făcut eu), asta dacă aveți mașină de făcut pâine, evident. Dacă nu, nu-i bai, doar că o să vă ia puțin mai mult timp.

Ingrediente

2 căni și 1/4 fructe uscate tăiate bucăți (eu folosesc Fruct Mix de la Sanovita)*
1 cană stafide (amestec stafide de Corint, stafide aurii)*
4 linguri rom
1 cub drojdie proaspătă amestecat cu 1 linguriță zahăr și 1 lingură cu apă călduță
3 căni făină
1/2 cană lapte călduț
1/2 cană zahăr
1 ou
1 lingură extract de vanilie
1 vârf de cuțit cu sare
1/2 linguriță cardamon
1/2 linguriță nucșoară
150g unt moale
1 cană migdale ușor rumenite în cuptor și tăiate în bucăți mari
150g marțipan (1 pachet marțipan dr. Oetker) - pentru umplut

* Fructele uscate le-am înmuiat în rom și le-am lăsat la macerat peste noapte.

Glazura

2 linguri unt topit
zahăr pudră

Aluatul l-am făcut la mașina de pâine, după cum vă spuneam, punând în cuvă ingredientele de mai sus, mai puțin fructele uscate, migdalele și marțipanul. Când a fost gata, l-am pus pe masa de lucru ușor înfăinată și am adăugat fructele uscate și migdalele tăiate și am împărțit aluatul în 2 părți (repet, așa mi-au ieșit 2 cozonaci destul de mari, dacă vreți mai mici, împărțiți aluatul în 4 sau 6 bucăți). Am întins o parte din aluat în formă dreptunghiulară, ușor ovală la margini, marțipanul l-am rulat într-un baton de lungimea aluatului (partea cea mai lungă) și l-am pus nu chiar la mijloc, ci mai aproape de una din părți , apoi am rulat aluatul peste batonul de marțipan, astfel încât capetele să nu se suprapună perfect și să rămână o margine de 2-3cm. Am format și al doilea cozonac, fără marțipan, după cum v-am spus. Am pus cozonacii în tavă, pe o foaie de copt, i-am acoperit cu folie și i-am lăsat să mai crească o oră, apoi i-am dat la cuptorul preîncălzit la 175 de grade C cam 40 de minute, până s-au rumenit. I-am scos, i-am uns cu unt topit și am presărat zahăr pudră, apoi i-am lăsat să se răcească complet, i-am uns din nou cu unt topit și am presărat zahăr pudră din abundență.

Arată superb, e gustos nevoie mare, merită să-l luați în considerare ca desert pentru masa de Crăciun.

Poftă bună!

Gogoși cu maia la cuptor

Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Citiți mai multe

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Citiți mai multe

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so

Citiți mai multe

Kitchening

Faceți căutări pe acest blog