Kitchening

    Din ciclul „nimic nu se aruncă, totul se foloseşte”, am dibuit şi vreo câţiva morcovi pe lângă dovleceii din gratinul anterior. Şi cum aveam un sos nemaipomenit rămas de la friptura mea (nimic trendi-flendi, doar carne de pui pusă la cuptor cu usturoi, puțin ulei și vin alb), m-am gândit că ar fi păcat să se piardă bunătate de arome, aşa că l-am folosit într-un mod super inspirat, zic eu. Am tăiat morcovii în fâşii şi i-am tăvălit în sosul de la friptură, căruia i-am mai adăugat o lingură cu ulei de măsline şi câţiva căţei de usturoi. I-am condimentat şi cu nişte coriandru măcinat şi un praf de piper şi i-am dat la cuptor până s-au rumenit, apoi i-am scos şi am aruncat   peste ei o mână de frunze de pătrunjel şi am stors zeama de la o jumătate de lămâie. Mi-nu-naţi! E minunată salata asta ca garnitură, dar asta dacă scapă nemâncaţi între timp, căci eu, până să pun friptura în farfurie, am avut grijă să înjumătăţesc cantitatea de salată :D. Dar nu-i bai! Ma...

    Şi dacă tot m-a tentat şi am luat ditai cantitatea de brânză, am mâncat cât am mâncat din caşul de capră şi cel de oaie, dar la temeaua asta sfărâmată nu m-am avântat aşa, pe gol, căci era un picuţ cam sărată pentru gustul meu. Şi cum plăcintă tocmai ce făcusem acum vreo 2 săptămâni, m-am hotărât să fac un gratin. Doi dovlecei stingheri aşteptau cuminţi în cutia cu legume, aşa că i-am executat cu mare artă pe răzătoarea minune, aceea care scoate felii subţiri. Am amestecat 500g de telemea sfărâmată de oaie cu 200g urdă dulce, 300g iaurt de capră, un praf de nucşoară şi un mănunchi de mărar tocat. Am uns un vas cu puţin unt şi am aşezat un start cu felii de dovlecei cât să acopăr tot fundul vasului, am pus o tură de compoziţie de brânză şi am tot stratificat până s-au terminat dovleceii şi brânza. Ultimul   strat a fost de dovlecei, iar deasupra am turnat amestecul obţinut dintr-o lingură cu smântână şi un ou, bătute bine, bine. Am dat vasul la cuptorul preînc...

    Nu vă plictisesc mult cu povești, a venit toamna, a apărut dovleacul, am început și eu să mă gândesc la felurite bunătăți cu acest ingredient ca vedetă absolută sau co-star, alături de alte cele bunicele și am început să prestez. Astăzi un piure aromat subtil, prima oară fac și cred că o să mai repet figura și cu alte ocazii.     Am avut un sfert de dovleac, pe care l-am curățat de coajă și l-am tăiat cubulețe, am mai luat și un cartof dulce mai mare și l-am executat în același fel, le-am pus într-o cratiță cu apă rece și le-am pus pe foc, până au fiert (nu mai mult de 20 de minute, cred). Am scurs apa în care au fiert și am pasat toate cele cu un pisălog de piure. Am adăugat, pe rând, amestecului 1 linguriță cu sare, 1/4 linguriță nucșoară măcinată, 4 căței de usturoi zdrobiți cu cuțitul și tocați mărunt, 2 linguri cu ulei de măsline, 2 linguri cu smântână dulce, iar la final, o mână cu parmezan ras (nu iau din cel deja ras, am o bucată de parmezan pe ca...

   Nu vă gândiți la chestii morbide că nu e cazul :)) N-am omorât nici un dovlecel, erau deja aranjați când i-am luat de la piață :P. Și cum, spre marea mea supărare, în dotare nu am o grădină în care să fac grătar vara :(( , a trebuit să mă adaptez la condițiile vitrege din bucătărie și să execut operațiunea pe un grătar de tavă, la cuptor. Am făcut un sos din ulei de măsline, vreo 4 linguri, o linguriță de oțet din vin alb, sare, piper (după gust) și vreo 4 căței de usturoi zdrobiți.  Am tăiat dovleceii în felii de grosime medie.    Apoi am uns feliile de dovlecei cu sosul de care vă povesteam puțin mai înainte, pe ambele părți și le-am așezat pe un grătar într-o tavă, pe care mai apoi am dat-o la cuptorul preîncălzit la vreo 190-200 grade C.    Din când în când am mai întors feliile de dovlecei, să se rumenească peste tot și le-am mai uns cu sosul care mi-a rămas. În total, să fi stat la cuptor cam 20 de minute, până s-au înmuiat și au căpătat...