Și vine câte o zi mohorâtă la sfârșit de săptămână și toate planurile mele de plimbare se duuuuc hăt departe și mă apucă o jale de nici nu-mi vine să mă scol din pat. După eforturi susținute îmi fac curaj și în timp ce clocotește apa pe foc pentru cafea, hrănesc bubulina și încerc să mă trezesc și mă gândesc ce să mănânc. Nu e nici foarte dimineață, dar nici nu-i prânz, parcă vreau ceva bun și dulce, că vremea de afară îmi cere cu insistență ceva de ridicat moralul. Și vag îmi aduc aminte că aveam un plan pentru dimineața asta. Fiind sâmbătă ziua de hrănit maiaua, o parte, ca de fiecare dată, a fost sacrificată pentru un bine mai mare, de data asta m-am gândit la niște clătite mici, mieroase, înmiresmate cu coajă de portocală și cu niște mac crănțănicios, scăldate într-un sos de afine delicios, cu miere și un strop de limoncello, așa, de aromă. De cu seară am făcut aluatul, pe care l-am lăsat să crească încet la frigider, peste noapte, a doua zi am copt...
... bucătăreala mea cea de toate zilele