Kitchening

     Ce-i osânza? Conform DEX, „g răsime crudă de porc din regiunea abdominală”.  Dap, untură, adică, folosită pentru a da frăgezime diverselor prăjituri făcute în casă, că era mai la îndemână decât untul. Mama facea când eram mică saleuri cu untură și îmi amintesc viteza supersonică cu care dispăreau :)). Și cum am achiziționat așa ceva și mă tot căzneam de ceva vreme să o folosesc, să nu mai zacă prin frigider, Crăciunul a venit numai bine și am strecurat printre multele prăjiturele de inspirație nu tocmai românească și cornulețele fragede, cu gustul copilăriei, după cum mi-au spun prietenii, „exact ca și cornulețele făcute de bunica”. Și cum eu nu aveam rețeta și nici prin cărțile mele nu am găsit așa ceva, am sunat-o pe mama :D. Și mi-a dat rețeta asta minunată, pe care am făcut-o și bine am făcut! Au ieșit niște cornulețe parfumate, care se topeau, la propriu, în gură de cât de fragede erau. Săru'mâna, mama! Ingrediente 1 cană untură rece, de la f...

     Pentru că astăzi prăznuim Sfinții 40 de Mucenici, obiceiul în Moldova este să se facă niște colăcei, în formă de 8, copți și unși cu miere, apoi presărați cu miez de nucă măcinat. De obicei sunt făcuți cu aluat de pâine, de post, dar se mai fac (cum a fost cazul și anul acesta) și din aluat de cozonac. În zonele din Muntenia și Dobrogea se fac mucenicii mici și se fierb în apă cu miere, condimente și miez de nucă. Mie îmi plac mai mult cei moldovenești, recunosc, cu ei fiind obișnuită din copilărie, când făcea bunica mea de la Bacău (mamaia la Craiova nu făcea, că acolo nu e obiceiul ăsta). Singurul lucru care nu prea era pe placul meu era faptul că nu mi se păreau suficient de însiropați, însă acum, că am trecut eu la prestat, am remediat cu succes această mică problemă :P. Am trișat puțin la aluat, pentru că am folosit mașina de pâine pentru frământat, dar intrasem în criză de timp și mai aveam încă o groază de alte lucruri de făcut, așa că am ales varianta as...

    Căci și după astea mi-a lăsat gura apă de numa! Și apoi se știe, la mine orice cu brânză = biiiiig love!!! Nu mă întrebați de ce, de d-aia! Tot inspirată de o rețetă din cartea lui R. A. Roman, însă am văzut o variantă asemănătoare și la Adrian Hădean , și după ce am salivat intens la citirea rețetei și am mai dat o tură de apă pe tastatură văzând pozele din postul cetățeanului anterior menționat, m-am apucat și de minunatele plăcinte. În două variante. Una cu brânză de burduf, simplă, una cu urdă de oaie și mărar din abundență, amestecate cu o pișcătură de sare.     Aluatul l-am făcut după rețeta lui R. A. Roman, mai bogată în ingrediente. Am făcut aluatul din jumătate de kilogram de făină integrală de grâu (+ încă un pic la frământat și la întins aluatul pe planșetă), 1 cană și 3/4 lapte călduț, 2 ouă bătute, 2 linguri unt topit și răcorit, jumătate cub drojdie proaspătă (cam 25g), o linguriță cu sare. Sarea amestecată cu făina am pus-o într-un vas adânc...

    Sub denumirea asta am luat eu rețeta din minunata carte a lui Radu Anton Roman, carte de care mă declar iremediabil îndrăgostită. După cum mai spuneam, cu diverse prilejuri, iubesc bucătăria românească, cea veche, demult uitată, dar care ne mai este adusă aminte prin intermediul unor cărți de bucate ca aceasta. Și cum mă pregăteam pentru rețetele de pe Gustos.ro, am spus să mai răsfoiesc și minunata carte amintită. Și după ce am salivat abundent peste diverse rețete, mi-am luat angajamentul să le și fac la un moment dat. A fost atunci un moment dat, acum a fost altul. Și cum după amiază se anunța alai mare și de seamă pe la casele mele (trei sferturi din familia pe care o am în dotare), nu puteam să șed eu așa, să-i întâmpin cu apă plată și brânză de vaci sau conopidă și brocoli fierte - printre chestiile comestibile de la mine din frigider, așa că mi-am suflecat mânecile - metaforic, căci aveam mâneci scurte, mi-am încins la brâu șorțul și am purces la drum. N-am ple...

    Și uite așa, îmi mai vine câteodată dorul de mâncăruri din copilărie. Și buni mai erau colțunașii cu brânză dulce, înecați în unt și mâncați cât erau calzi, de nu puteam să mă opresc decât când nu mai era nici unul la orizont :)). Și pentru că îmi era poftă rău de tot, am făcut. Buni, buni, cu o cană cu lapte bătut lângă și pentru că i-am făcut de dulce, pe lângă unt am mai pus și ... Dar să o iau cu începutul, zic eu.     Am făcut un aluat moale din 2 ouă, o cană cu făină integrală și un praf de sare. Am întins o foaie subțirică, cât de cât dreptunghiulară și am lăsat-o să se zvânte cam un sfert de ceas. Între timp, am amestecat niște brânză dulce de vaci cu un ou, o lingură cu zahăr brut și coaja rasă de la o lămâie, așa, de aromă. Am mai pus și o oală cu apă și sare pe foc, să clocotească. Am tăiat foaia de aluat în pătrate, în fiecare pătrat am pus câte o linguriță cu umplutură și am îndoit aluatul, lipindu-l cu degetele (operațiunea asta se poate face și cu...

    Episodul doi din rețetele tradițional românești.     Eu îi spun sora mai fandosită a ciorbei de burtă, pentru că în loc de burtă are carne de pasăre. E pentru persoane așa, mai sclifosite, ca mine, căci deși mie îmi place tare mult zeama de la ciorba de burtă, nu mă omor după burtă și gătitul ei îmi face părul măciucă în vârful capului. Nu mă întrebați, piticii de la mansardă intră în acțiune :)). Ingredientele nu diferă de cele folosite la ciorba de burtă, are și usturoi și oțet și smântână, după gust, cum zice la rețetă. Rețeta asta e de la a mea soră, căreia îi mulțumesc pe această cale de generozitate :P. Și să știe că tare bună mi-a ieșit.  Ingrediente          1 piept de pui mare 3 morcovi mai mărișori (sau 6 mai mici, cum am avut eu)              2 bucăți rădăcină de pătrunjel 2 bucăți rădăcină de păstârnac           1 țelină medie 1 ceapă     ...

    La invitația Stelei Cristea de la Gustos.ro, cu care am colaborat la acțiunea SOS Satele Copiilor, o să particip la secțiunea dedicată blogger-ilor pentru tematica lunii septembrie și anume bucătăria românească. Și m-am sucit și m-am foit și am studiat eu problema și am ales câteva feluri care mie îmi plac în mod deosebit și unele dintre ele îmi amintesc cu mare drag de copilărie. Și dacă e mâncare românească, e mămăligă ... pentru mine, una! :))          E o denumire faină pentru un fel de mâncare, nu? Și bună, bună, mai ales pentru iubitorii de produse tradițional românești. Ce e, de fapt? O mămăligă stratificată și gratinată, un fel mai mult decât sățios, de gust nu mă leg, gusturile nu se comentează, dar eu aș mânca în fiecare zi, dacă nu m-aș gândi și la siluetă sau dacă aș presta activități ce necesită un aport proteic și caloric mai mare. Dar cum nu prestez munci fizice istovitoare și silueta trebuie să o monitorirez că, deh, nici măcar 30 ...