Treceți la conținutul principal

Prăjitură cu caise și cremă de brânză


  Când am musafiri și vreau să fac ceva bun și pe deasupra n-am nici mult timp la dispoziție și nici chef să bântui prin magazine după divese, mă uit să văd ce am la îndemână prin frigider și cămară. La analiza de dimineață am descoperit următoarele: câteva caise, nu foarte coapte, dar nici așa cum îmi place mie să le mănânc, adică mai crude, si pentru că tocmai mi-am hrănit maiaua mai aveam surplusul, pus deoparte, gata să fie „sacrificat” pentru alte cele, pe lângă minunata pâine (aaa, că tot mi-am amintit, am făcut și o pâine cu măsline minunată, dar în stilul meu caracteristic, n-am notat ce și cât am pus atunci și, evident, am uitat cantitățile exacte, dar pe cuvântul meu de șoim că a ieșit o minunăție și am și martori, că n-am fost egoistă și le-am dat și altora ;;) ) și mai zăcea pe un raft și o cutie cu cremă de brânză, din care inițial am vrut să fac niște budincă cu fructe, dar n-am mai avut când. Și atunci s-a conturat ideea unei prăjiturele cu caise, dar ca să fie mai altfel, am zis că n-ar strica niște caise uscate și niște migdale rumenite prin ea, iar pentru  aromă și puțină dulceață, siropul de arțar mi s-a părut alegearea ideală. Adunând și aranjând pe masă toate cele de trebuință am pornit la treabă, amestecând următoarele:

Ingrediente
  • 100g făină de ovăz
  • 200g făină albă ungurească (550)
  • 1/2 linguriță sare
  • 1/2 linguriță bicarbonat de sodiu
  • 2 ouă
  • 2 linguri sirop de arțar + încă 2 linguri pentru glazură
  • 2 linguri ulei din sâmburi de struguri
  • 1 cutie cremă de brânză proaspătă 0,2% grăsime Erhman(250g)
  • 1/2 cană lapte 
  • 1 lingură extract de vanilie
  • 200g maia 100% hidratare
  • 1 cană caise uscate tocate
  • 1/2 cană migdale care au fost date la cuptor înainte 5-6 minute la 190-200 grade C (pana s-au rumenit)
  • 12 caise tăiate în jumătăți, sâmburele înlăturat
  • 1/2 linguriță scorțișoară
  • 2 linguri zahăr 
     Făina, sarea, bicarbonatul le-am amestecat într-un bol, separat am amestecat maiaua cu ouăle, crema de brânză, laptele, siropul de arțar (2 linguri), uleiul și extractul de vanilie. Am adăugat amestecul lichid peste amestel de făină și le-am omogenizat, apoi am adăugat caisele uscate tocate și migdalele (dacă vreți le puteți toca mai mare, eu le-am lăsat întregi). 
     Pentru că nu m-am învrednicit să-mi iau o tavă dreptunghiulară mai mare, am pus amestecul în 2 tăvi, una pătrată și într-o tavă mai mică de chec, pe care le-am tapetat cu hârtie de copt. Deasupra am pus jumătățile de caisă, cu miezul în sus, peste care am turnat și restul de sirop de arțar. Am dat tăvile la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru aproximativ 30 de minute tava pătrată, 40 de minute tava de chec. Le-am scos și le-am presărat peste amestecul de zahăr și scorțișoară, și le-am mai băgat 5 minute în cuptorul cu focul oprit.
     Le-am lăsat să se răcească pe grilaj, iar pe cea din tava pătrată am și executat-o după amiază, căci, după cum spuneam, am avut musafiri (le-am dat și la pachet :P), cea din forma de chec va fi împărțită echitabil doritorilor și mă voi autoservi și eu mâine dimineață, că acum e târziu și nu aș aprecia încă un colăcel pe mijlocul cu greu menținut cât de cât tonifiat :D. 
     Azi am gustat o bucată și ce vă pot spune e că mi-a plăcut mult de tot. Toate aromele s-au combinat minunat, iar maiaua și crema de brânză i-au dat frăgezimea și moliciunea ideale pentru a o face să ți se topescă în gură. Am spus! :))

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so