Treceți la conținutul principal

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute (gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făcut o porție generoasă de gogoșele, varianta cu maia și coapte la cuptor. O variantă mai ușurică, menită, oarecum, să îmi mai potolească conștiința vinovată (am lăsat-o într-un final încolo de conștiință, după cum o să vedeți). :P

Ingrediente
  • 115g maia 50% hidratare
  • 350g făină albă
  • 100g făină integrală
  • 225ml lapte
  • 1 lingură miere
  • 25g pudră de agave (sau alt îndulcitor pudră)
  • 1 ou bătut cu furculița
  • 2 lingurițe extract de vanilie
  • 1/4 linguriță sare
  • 25g unt moale + 25g unt topit pentru uns
     Am dizolvat maiaua în lapte, am adăugat făina și am lăsat amestecul acoperit să se odihnească o oră. Am adăugat apoi sarea, mierea, pudra de agave, oul, extractul de vanilie și untul moale și am frământat aluatul, la început cu mâna, până s-au omogenizat toate, apoi cu mixerul de mână, cu spiralele speciale pentru frământat atașate, aproximativ 10 minute, până am obținut un aluat elastic, ușor de desprins de pe mână și de pe pereții vasului. L-am trasferat apoi într-un vas uns cu puțin unt, închis ermetic și i-am aplicat 2 împăturiri la câte o oră, apoi, după a doua împăturire l-am lăsat la crescut în același vas acoperit cam 5 ore (și-a dublat volumul în timpul acesta). 
     Recunosc faptul că în acest moment m-am hotărât să fac un mic experiment. Așa că am împărțit aluatul în 2, o parte am folosit-o imediat, a doua parte am lăsat-o în vasul închis ermetic, la frigider, până a doua zi. 
     Același lucru l-am făcut în ambele cazuri și anume am împărțit aluatul în 12 bucăți egale (dacă vreți gogoși mai mari, împărțiți aluatul în 6-8), pe care le-am modelat ca pe chifle (pentru exemplificare, urmăriți filmulețul), le-am pus într-o tavă, pe foaie de copt și le-am acoperit cu o folie alimentară unsă cu unt. Le-am lăsat la crescut cam o oră. Dacă aveți o formă de tăiat gogoși, o puteți folosi, însă în acest caz nu mai tăiați aluatul, ci îl întindeți cu sucitorul pe masa de lucru într-o foaie de 1cm - 1,5 cm și decupați gogoșile cu forma. Am încercat să fac asta cu o formă rotundă, pentru că nu aveam o formă de tăiat gogoși, însă vă spun că mi-a plăcut mai mult forma celor făcute cu mâna, ca și chiflele.
     O mică observație în ceea ce privește aluatul care a stat peste noapte la frigider este aceea că înainte de a mă apuca de făcut gogoșile, am lăsat aluatul o oră la temperatura camerei.
    Cât timp creșteau gogoșile am încins cuptorul la 200 grade C și după ora în care au crescut, am uns gogoșile cu unt topit și le-am pus cu tot cu foaia de copt pe piatră, în cuptor și le-am lăsat să se rumenească, 15-20 de minute. Le-am scos, le-am mai uns o dată cu unt topit și am presărat peste ele zahăr pudră amestecat cu scorțișoară.


     Și ca dezmățul să fie complet, așa cum vă spuneam la început am lăsat orice mustrare de conștiință la o parte și am mai făcut și un sos de ciocolată (am topit o tabletă de ciocolată cu o lingură de unt și una de lapte și am adăugat și puțin lichior de portocale) și am pus lângă și un bol cu smântână, că parcă mergea bine :P. 
     Rezultatul experimentului cu aluatul folosit în aceeași zi și cu cel lăsat peste noapte la frigider a fost că gogoșile făcute din aluatul pus la rece sunt mai pufoase, asta cel puțin a fost impresia mea, însă nu vă gândiți că pe celelalte le-am aruncat :D.
     
     Și partea bună e că dacă printr-o minune reușiți să mai lăsați câteva pentru a doua zi, pentru a-și recăpăta pufoșenia, le puteți pune la cuptor/ cuptorul cu microunde pentru 1-2 minute. Și dacă faceți cumva o cantitate mai mare le puteți pune în pungi închise ermetic la congelator, pentru a vă putea bucura de ele oricând, doar că în acest caz o să le puneți la cuptor după ce le veți lăsa la decongelat.

Poftă bună!


Comentarii

  1. Hello. Am făcut rețeta astăzi dar gogoșile au ieșit acrișoare. Dospirea se face la temperatura camerei? Am avut o nelămurire legată de zahăr. Apare în descrierea rețetei dar nu în lista de ingrediente . E oare greșit trecut ingredientul faina integrala si ar fi trebuit să fie zahăr? Mulțumesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna!
      Imi pare tare rau ca ti-au iesit asa gogosile. Eu dospirea o fac la temperatura camerei, dar la mine temperatura nu e foarte ridicata. Vara e in jur de 20 de grade, iarna scade si pana la 18. Zahar nu am pus, mi-am revazut notitele, doar mierea si pudra de agave. Am corectat si in post. Incearca data viitoare sa faci impaturirile si dospirea in bulk la rece si sper sa fie pe gustul tau.
      O zi frumoasa!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) 
     Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. 
     Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul somonului.      …

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fileul de …