Treceți la conținutul principal

Ovăz cu lapte, smochine și cremă de mascarpone



     Nimic nu e mai bun decât un mic dejun consistent, care să ne încarce bateriile pentru toată dimineața si o ceașcă de cafea aromată, în opinia mea. Așa că astăzi, după ce am avut grijă să hrănesc toate animăluțele din casă, m-am apucat să-mi fac și mie micul dejun, căci așa stă treaba mai nou la mine. Nu mi-a luat nici foarte mult timp, așa că o să-l includ în meniul de dimineață cât de des voi putea. Și când nu mai e sezonul smochinelor, o să trec și la alte fructe, căci se pot potrivi foarte bine și merele, afinele (mai la iarnă de la congelator), bananele sau ce oi avea la îndemână.

Ingrediente
  • 4 linguri fulgi de ovăz
  • 200-250ml lapte clocotit 
  • 1 lingură sirop de arțar (sau miere, agave)
  • 1 lingură semințe de chia
  • 2 linguri mascarpone (sau ricotta)
  • 1 linguriță sirop de arțar
  • 1/2 linguriță cardamon măcinat
  • 2 smochine proaspete, tăiate în felii
     Am amestecat fulgii de ovăz cu laptele clocotit, siropul de arțar și semințele de chia și le-am lăsat 10-15 minute. Am amestecat mascarponele cu cardamonul și siropul de arțar, am pus amestecul peste compoziția de ovăz, am aranjat feliile de smochine și am mai picurat peste puțin sirop de arțar.

     Și asta a fost tot. Dacă vreți să-l faceți, încă mai găsiți smochine proaspete, eu am luat din Kaufland. Dacă nu mai găsiți sau nu vă plac smochinele, după cum vă spuneam, puteți folosi și alte fructe proaspete sau chiar dulceață, dar atunci cred că ar trebui să mai scădeți cantitatea de sirop de arțar/miere/zahăr din compoziție sau ați putea să o înlocuiți cu siropul din dulceață. Orice ați alege, eu vă spun să vă fie de bine!

Poftă bună! 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…