Treceți la conținutul principal

Lapte de migdale cu miere și vanilie



     Nu știu de ce mi-a luat atâta vreme să scriu rețeta asta, care este de o simplitate uimitoare și de o bunătate ce nu o pot descrie. Și o să îmi dați dreptate imediat ce veți vedea cele de mai jos. De ce „lapte” de migdale - poate fi numit așa datorită asemănării de culoare, căci după cum vă dați cu ușurință seama, nu are nimic de-a face cu laptele de văcuță/căpriță? Ei , mai sunt oameni în lumea asta mare care nu pot, din motive medicale, să bea lapte, de aceea trebuie să apeleze la substitute. Iar băuturile obținute din diverse semințe, nuci, orez, ovăz, orz sau soia sunt o alternativă. Personal nu mă dau în vânt după după băuturile din soia și am găsit mai pe placul meu acest „lapte” de migdale, pe care m-am hotărât să-l fac acasă, având în vedere că variantele comerciale au și zahăr, ceea ce iar nu e pe placul meu. După cum vă spuneam, nu se face greu, e delicios și poate fi păstrat la frigider 2-3 zile. Tot după plac îl puteți îndulci cu ce vă poftește sufletul și puteți adăuga orice combinație preferată de condimente. Pentru rețeta de azi am folosi miere ca îndulcitor și semințe de vanilie de aromă. Și îmi place atât de mult, încât am hotărât să vă împărtășesc rețeta, poate o încercați și voi. Și dacă vreți să aflați câteva informații despre beneficiile lui, vă invit să citiți articolele de aici și aici.


Ingrediente


  • 1 cană migdale
  • 1 1/2 cană apă filtrată/plată

     Am lăsat la înmuiat peste noapte migdalele în apa filtrată. A doua zi le-am clătit bine în câteva ape și apoi le-am pus în blender împreună cu 4 1/2 căni apă filtrată. Le-am blenduit  bine, bine, apoi le-am scurs într-un tifon (eu am de la mama câteva bucăți mari de tifon pe care le folosesc numai pentru scurs laptele sau iaurtul) - puteți folosi și o sită deasă. Am clătit blenderul, apoi am pus lichidul obținut și am mai adăugat:

  • 2 linguri miere
  • semințele de la un baton de vanilie
  • 1 vârf de cuțit cu sare

     Pulpa de migdale rămasă am folosit-o la blatul de tort, O puteți mânca și așa, amestecată cu miere sau alt îndulcitor și condimentele preferate, eu am ales să o folosesc după cum ați văzut. Laptele l-am băut și așa, l-am amestecat cu banane sau alte fructe pentru smoothie-uri delicioase la micul dejun. Restul de lapte l-am ținut la frigider într-o sticlă de sticlă. O să vedeți că lichidul se mai decantează, de aceea este bine să agitați sticla înainte de a vă mai turna o porție ;). 

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…