Treceți la conținutul principal

Clătite cu lămâie, mac și sos de afine



     Și vine câte o zi mohorâtă la sfârșit de săptămână și toate planurile mele de plimbare se duuuuc hăt departe și mă apucă o jale de nici nu-mi vine să mă scol din pat. După eforturi susținute îmi fac curaj și în timp ce clocotește apa pe foc pentru cafea, hrănesc bubulina și încerc să mă trezesc și mă gândesc ce să mănânc. Nu e nici foarte dimineață, dar nici nu-i prânz, parcă vreau ceva bun și dulce, că vremea de afară îmi cere cu insistență ceva de ridicat moralul. Și vag îmi aduc aminte că aveam un plan pentru dimineața asta. Fiind sâmbătă ziua de hrănit maiaua, o parte, ca de fiecare dată, a fost sacrificată pentru un bine mai mare, de data asta m-am gândit la niște clătite mici, mieroase, înmiresmate cu coajă de portocală și cu niște mac crănțănicios, scăldate într-un sos de afine delicios, cu miere și un strop de limoncello, așa, de aromă. De cu seară am făcut aluatul, pe care l-am lăsat să crească încet la frigider, peste noapte, a doua zi am copt clătitele și am făcut sosul înmiresmat. Inutil să vă spun, până la ședința foto au dispărut câteva clătituțe, așa goale, mai apoi am mai atacat câteva și cu sos, să nu ratez nici o fărâmă de bunătate. Și s-a făcut ziua frumoasă ... și asta a fost povestea unei zile mohorâte care a devenit minunată, în ciuda vremii mohorâte, datorită unor clătite mici, aromate, delicioase :).

  Ingrediente

  • 60g maia 100% hidratare, hrănită*
  • 85g făină integrală de ovăz
  • 2 ouă
  • 50g miere
  • 100ml lapte
  • 2 linguri mac
  • coaja rasă de la o lămâie
* în lipsă de maia, dacă vreți să vă bucurați de rețeta asta minunată, puneți mai multă făină (cam 120g, poate mai mult, cât să obțineți o compoziție mai groasă decât cea de la clătitele obișnuite) și adăugați o linguriță praf de copt.

     Am amestecat toate ingredientele, am acoperit vasul și l-am lăsat la frigider peste noapte. A doua zi am scos vasul din frigider și l-am mai lăsat la temperatura camerei cam jumătate de oră, apoi am copt clătitele în tigaia unsă cu puțin unt. Până să fac sosul le-am ținut la cald, pe aragaz, cuptorul meu fiind pus în funcțiune, pentru că vroiam să fac și niște pește.

  Sos de afine
  • 1 cană cu afine (eu am avut congelate, dar le-am lăsat în frigider peste noapte să se dezghețe)
  • 1 lingură plină cu miere
  •  2 linguri apă
  • sucul de la jumătate de lămâie
  • 1 lingură limoncello
     Le-am pus pe toate într-o cratiță cu fund mai gros, le-am lăsat pe foc mediu cam 5 minute, până s-a topit mierea și s-a legat puțin sosul. L-am turnat așa, cald, peste clătite.

     Și chiar dacă a fost un sfârșit de săptămână mohorât, m-am bucurat să găsesc la chioșcul de flori liliac și a fost un alt motiv pentru a mi se însenina ziua. Flori frumoase, răsfăț în farfurie, cui îi mai pasă de o zi urâtă? A! Și puneți lângă și o cafea condimentată sau un ceai aromat și bucurați-vă de micile lucruri frumoase din jurul vostru în fiecare zi! :)

Poftă bună!







Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!